Ultimele alegeri din Chile, desfășurate pe 16 noiembrie, semnalează o reconfigurare semnificativă a peisajului politic al țării și ridică întrebarea dacă națiunea se îndreaptă decisiv spre dreapta. Candidata oficială a Partidului Comunist, a obținut un scor sub estimările propriilor lideri, cu doar 26,76% din voturi, ceea ce face improbabilă obținerea unei majorități absolute în turul doi al scrutinului.

Președintele a depus eforturi considerabile pentru a menține unitatea partidelor de stânga, formând o coaliție chiar mai amplă decât Unidad Popular din 1970, care l-a adus pe Salvador Allende la putere. Deși a reușit să păstreze unitatea, acest lucru indică și o lipsă de voturi suplimentare în afara coaliției existente.

Situația este complicată de avansul fragil al candidatei Jara în fața principalului candidat de dreapta, care a obținut 24,05%. Suma voturilor celor trei candidați de dreapta atinge aproximativ 51% din electorat.

Rezultatul modest al candidatei de stânga evidențiază un blocaj pentru partidul său și pentru coaliția de stânga, care, deși a rămas unită, nu a reușit să crească. Această stagnare, pentru care coaliția nu a găsit soluții, este de asemenea un verdict asupra guvernului lui Gabriel Boric. Guvernarea sa se apropie de finalul mandatului de patru ani cu rezultate economice, sociale și de securitate slabe. Încrederea inițială în așa-numitul "val" din 2019 l-a determinat pe Boric să guverneze pe baza unor ipoteze care s-au dovedit rapid eronate. Corecțiile ulterioare, considerate de unii ca o转向 social-democrată profundă, au fost incomplete și au lăsat economia la limita colapsului, salvată doar de instituții puternice precum Banca Centrală și Consiliul Fiscal, ambele autonome.

Administrația condusă de "tânărul și imaturul Frente Amplio" a avut o performanță mai slabă decât cea a efemerei Nueva Mayoría (2014-2018) și, la fel ca aceasta, a deschis calea unei ascensiuni spectaculoase a dreptei. Aproape că este imposibil să găsești în Chile responsabili externi guvernului. Chiar și așa, performanța electorală a candidatei de stânga a fost sub media de aprobare a președintelui Boric (30-32%) înregistrată săptămânal. Prin urmare, ea ar putea susține că rezultatele sale ar fi fost mai slabe dacă nu s-ar fi distanțat emfatic de guvern, iar Boric ar putea replica că rezultatele au fost slabe tocmai din cauza acestei distanțări.

Ea s-a impus în primare, învingând Socialismo Democrático. Dreapta, în schimb, a transformat alegerile recente în propriile sale primare, cu trei candidați care acoperă întregul spectru al dreptei globale. José Antonio Kast, candidat în 2021 și câștigător al primului tur în fața lui Gabriel Boric, era considerat o figură de extremă până la apariția unui politician mai dur, Johannes Kaiser, care l-a plasat pe Kast într-o poziție intermediară. Recent, Kast l-a depășit semnificativ pe Kaiser și a încheiat aspirațiile centrului-dreapta, a cărui candidată, Evelyn Matthei, a obținut doar locul cinci.

Actualul ciclu de stânga pare să fi ajuns la un sfârșit provizoriu, confirmat de victoria dreptei în alegeri. Rămâne de văzut dacă este vorba de o alunecare de moment sau de curenți subterani care au așteptat doar pretextul unui guvern slab pentru a ieși la suprafață.

Indiferent de cine va fi ales în turul doi din 14 decembrie, noul guvern se va confrunta cu dificultăți majore. Bugetul pentru 2026 este deficitar, iar studiile indică faptul că echilibrul fiscal nu va fi restabilit înainte de 2030, și asta doar cu controale stricte ale cheltuielilor. Rata șomajului se menține peste 8% (și peste 9% în rândul femeilor) de la sfârșitul pandemiei. Statul a fost supraîncărcat cu locuri de muncă și programe slab evaluate, dar există numeroase restricții legale și politice pentru a schimba această situație.

Kast a anunțat că, odată ajuns la putere, va implementa un program "de urgență" axat pe stoparea problemelor de securitate publică, controlul imigrației și recuperarea proiectelor sociale deteriorate. Judecând după rezultatele recente, aceste propuneri par să fi rezonat cu electoratul chilian. Kast nu este un Milei; este mai degrabă un conservator, un tradiționalist al cărui proiect vizează restabilirea valorilor despre care crede că au fost "călcate în picioare" de imprudența stângii sau de perversiunile ideologiei.

În concluzie, întrebarea dacă Chile s-a "dreptezat" nu poate fi răspunsă doar pe baza acestor alegeri, ci mai degrabă prin traiectoria pe care o va urma în următorii patru ani. Pentru moment, se poate spune doar că țara și-a exprimat un verdict asupra celor patru ani trecuți. Rămâne de văzut, în următorul cvadrieniu, dacă aceste alegeri sunt doar o altă serie de victorii ale opoziției, voturi de respingere a status-quo-ului care au destabilizat America Latină în ultimii cincisprezece ani.