Articolul discută despre perceptibila oboseală în exigențele morale din politică, unde liderii adesea mută vina și „forțele incendiare” câștigă putere. Reflectează asupra peisajului politic actual, unde idei incoerente și figuri cu mai multă îndrăzneală discursivă decât profunzime intelectuală sunt adesea celebrate.

Textul indică inconsecvențe emergente, cum ar fi în Valencia, unde există o încercare de a combate Pactul Verde European. Aceasta, în ciuda recentei DANA (o furtună care a provocat pierderi semnificative de vieți omenești), pe care unii oficiali au prezentat-o ca o „explozie” meteorologică izolată, deconectată de urgența climatică. În loc să abordeze fragilitatea documentată a coastei mediteraneene, este susținută o opoziție mai puternică față de foaia de parcurs europeană pentru tranziția ecologică, ceea ce ar putea duce la viitoare tragedii.

Sunt exprimate preocupări cu privire la modul în care răspunsurile la marile provocări colective sunt formulate de inconsecvența politică sau de frustrarea cetățenilor. În Catalonia, extrema dreaptă nu a condiționat istoric guvernele și nu a influențat semnificativ discursul. Cu toate acestea, consolidarea partidelor precum Aliança Catalana și Vox schimbă comportamentele. În cadrul Junts, dorința legitimă de a răspunde votanților frustrați de rezultatele „procesului” și schimbările demografice ale țării a dus la o agendă care prioritizează dezbaterile privind recidivismul, ocuparea abuzivă a proprietăților și imigrația, utilizând un vocabular conceput pentru a contracara pozițiile mai extreme. Această schimbare bruscă comportă riscuri, deoarece precedentele partidelor conservatoare care au mimetizat prioritățile extremei drepte rareori aduc rezultate pozitive. Între timp, unele partide anticipează creșteri în sondaje până la sfârșitul anului.

Analiza observă cum în politica îndepărtată, în special pe scena americană turbulentă, minciunile și lipsa de empatie se înrădăcinează în viața publică fără sancțiunile anterioare. Această erodare a exigențelor morale este, de asemenea, evidentă în realitățile mai apropiate, unde adevărul devine secundar, iar abordările malițioase, cum ar fi conceptul de „debordare migratorie”, sunt normalizate. Articolul amintește sloganuri precum „Primii, ai noștri”, evidențiind călătoria de la radicalismul periferic la centralitatea politică, ducând la tolerarea liderilor care își mută vina și la consolidarea forțelor radicale.