În inima Amazoniei, unde se desfășoară COP30, există două realități paralele: conferința oficială și mișcarea de protest. Zona Albastră a summitului climatic, locul negocierilor cele mai selecte, este descrisă ca un spațiu vast care combină elemente de navă spațială și canapea. Complet închisă, climatizată artificial, păzită de poliție și armată, această arhitectură este aceeași indiferent de regiunea gazdă. Chiar dacă se află în Amazonia, natura este reprezentată doar de plante decorative și panouri cu fotografii de animale, o încercare superficială de a simula verdeața.

Mii de popoare indigene din toate colțurile hărții au ajuns la o concluzie logică: dacă mai există pădure și bioma, este pentru că ei le protejează cu propriile corpuri. „Răspunsul suntem noi”, afirmă ei. Prin urmare, au decis să preia controlul asupra COP din stradă, aducând propria lor viziune asupra summitului.

Mișcarea a început cu două manifestații ale indigenilor de pe râul Tapajós. Într-una dintre ele, ei au cerut să intre și au reușit. Ulterior, pe 15 noiembrie, a avut loc nu doar un marș, ci un dans. Pentru popoarele-natură din Brazilia, lupta este o sărbătoare, iar sărbătoarea este un lucru foarte serios. La aceste evenimente s-au alăturat diverse grupuri din Brazilia, aducând ritmuri precum carimbó, brega, lambada, și personaje din realitatea magică a Amazoniei, cum ar fi șarpele gigant și Matinta Pereira.

Mișcările culturale din Belém au adus pe străzi vestimentațiile alegorice, culorile și instrumentele lor. Nu a fost o demonstrație a unei „bule” de ecologiști, ci o alianță puternică de colectori de deșeuri, electricieni, brodători, vânzători de haine, profesori și activiști LGBTIQ+ cu indigenii și alte popoare tradiționale. Ei au defilat pe bulevard cu ritualurile și spiritualitatea lor, transformând bucuria într-o forță de acțiune. Acolo, pe străzi, au fost simbolice „îngropate” petrolul, companiile miniere și agroindustria, toți prădătorii Amazoniei.

Pe lângă aceste evenimente, indigenii au organizat și un marș propriu. Amõkanewy Kariú, din poporul Kariú, a subliniat legătura ancestrală cu pământul: „Unde călcăm noi, cresc plante. Unde călcăm noi, apar izvoare. De unde pleacă poporul nostru, este devastare”. Știința a confirmat ceea ce tradiția orală a știut dintotdeauna: o parte din pădurea amazoniană a fost plantată de strămoșii indigenilor de astăzi.

Rămâne de văzut în ce măsură influența acestor proteste, deși indigenii nu au un rol principal în negocierile oficiale, va afecta deciziile din Zona Albastră. Acolo, continuă să se discute aspecte care ar fi trebuit rezolvate încă de la prima COP. Critica este esențială, deoarece lipsa oricărei dezbateri sau dispariția multilateralismului ar fi mult mai grave, lăsându-ne la mâna extremei drepte, care neagă încălzirea globală pentru profit personal. Totuși, este legitim să afirmăm că progresul este insuficient în fața accelerării colapsului climatic.

„Nava spațială” a ONU este înconjurată la această COP ca niciodată înainte. Iar indigenii au învățat de la strămoșii lor: mare atenție la caravele.