Divorțul vedetei Lily Allen a redeschis dezbaterea despre funcționalitatea relațiilor deschise, aducând în prim-plan întrebări despre reguli, comunicare și loialitate într-un astfel de parteneriat.

Cazul lui Lily Allen, care a dezvăluit detalii intime ale căsniciei sale deschise cu David Harbour prin intermediul versurilor cântecelor sale, sugerează că actorul ar fi încălcat termenii acordului lor. Acest lucru a stârnit o discuție amplă despre dacă un astfel de model de relație poate fi cu adevărat sustenabil pe termen lung.

„Ceea ce mă surprinde în acest caz este că pare să nu aibă nimic de-a face cu relațiile deschise, în care, tocmai, acordul este că se pot avea relații cu alte persoane, de obicei cu anumite condiții, pentru că nu este un „totul este permis””, explică Arola Poch, sexolog.

Ea subliniază că cheia succesului în relațiile deschise este comunicarea onestă, discuția despre temeri, insecurități și așteptări, atât înainte, cât și după orice experiență externă. Fiecare cuplu își stabilește propriile reguli, iar încălcarea acestora duce la consecințe.

Antropologul Helen Fisher, care a studiat dragostea timp de decenii, este sceptică, afirmând că, deși relațiile deschise au existat dintotdeauna, ele "nu funcționează niciodată pe termen lung". Potrivit ei, oamenii vor totul – o legătură profundă cu un partener și aventuri cu alții – dar creierul nostru nu este echipat pentru a gestiona acest dualism.

Eva Moreno, sexolog și terapeut de cuplu, adaugă că deschiderea unei relații necesită o „dedicare extraordinară” și o bază foarte solidă pentru a gestiona complexitățile emoționale și logistice. Este esențial ca ambii parteneri să fie 100% de acord și să înțeleagă clar motivațiile din spatele acestei decizii.

Sociologul Cecilia Bizzotto aduce o perspectivă interesantă, observând că, în timp ce eșecul unei relații monogame nu este atribuit modelului în sine, o relație deschisă eșuată este adesea blamată pe deschidere. Ea susține că succesul depinde de modul în care este gestionată relația, implicând munca cu insecuritățile, gelozia și credințele despre dragostea romantică. Fidelitatea în relațiile non-monogame se concentrează pe alte tipuri de acorduri, nu neapărat pe exclusivitatea sexuală.

Experiențe din viața reală confirmă aceste teorii:

• Carmen Díaz, consultant IT, și partenerul ei au stabilit reguli clare: întâlniri punctuale, fără contact ulterior, fără persoane din cercul lor, fără activități în patul comun decât în prezența amândurora și întotdeauna cu protecție. Ea crede că monogamia este sortită eșecului pe termen lung, deoarece dorința sexuală față de alți oameni este naturală și nu trebuie reprimată.
• Sofia, o altă mărturie anonimă, a acceptat o relație deschisă de tip DADT (Don’t Ask, Don’t Tell) pentru a-și salva căsnicia, dar a sfârșit prin a se confrunta cu gelozia și despărțirea. Această poveste subliniază riscurile lipsei de comunicare completă.
• Alberto Sobrado, copywriter, și-a descris relația deschisă ca fiind un succes, bazată pe o comunicare profundă, încredere, responsabilitate afectivă și înțelegere reciprocă. El subliniază că deschiderea unei relații este mai mult decât sex; este despre construirea unor legături semnificative cu respect.

În concluzie, experții și cuplurile sunt de acord că succesul relațiilor deschise nu depinde de modelul în sine, ci de o comunicare deschisă, o înțelegere clară a regulilor și o dedicare continuă în gestionarea emoțiilor și așteptărilor. Nu există un model universal, iar flexibilitatea și adaptarea sunt esențiale.