Articolul de față analizează modul în care figura dictatorului Francisco Franco este percepută în Spania contemporană, în special de către tânăra generație. Se observă o tendință îngrijorătoare de transformare a imaginii lui Franco într-un "meme, mit și star pop" pentru mulți tineri, o evoluție care ridică semne de întrebare cu privire la transmiterea memoriei istorice.

Autoarea subliniază o deficiență în eforturile profesorilor, politicienilor și părinților de a contextualiza în mod adecvat dictatura franchistă. Această lipsă de înțelegere istorică contribuie la banalizarea unei perioade marcate de represiune severă.

Sunt prezentate amintiri personale legate de moartea lui Franco în 1975, inclusiv reacțiile părinților și expresia populară "ay, si Franco levantara la cabeza" (vai, dacă Franco ar învia), folosită adesea pentru a critica orice abatere de la normele stricte ale dictaturii. Această anecdotă evidențiază impactul profund pe care regimul l-a avut asupra societății spaniole.

Textul aduce în discuție și un incident recent, în care doi tineri au scandat sloganuri franchiste într-un bar, fără ca nimeni să îndrăznească să intervină. Acest eveniment este prezentat ca un simptom al unei probleme mai largi în Spania anului 2025, unde figura lui Franco, deși ridicolă în anumite aspecte, încă rezonează cu anumite segmente ale societății, în special cu cele de extremă-dreapta.

Concluzia este că există o muncă semnificativă de realizat în educarea noilor generații cu privire la istoria Spaniei și la consecințele dictaturii, pentru a preveni o reinterpretare superficială sau chiar periculos de nostalgică a trecutului.