Practica de a divulga verdictele sentințelor înainte ca acestea să fi fost redactate integral provoacă neliniște într-o parte a societății spaniole, care nu anticipa deloc o hotărâre nefavorabilă procurorului general.

Refuzul de a comenta hotărârile judecătorești până la cunoașterea lor integrală este o abordare prudentă, la fel și evitarea zvonurilor și intrigilor care înconjoară adesea deciziile judiciare. Aceste speculații, prezente de luni de zile în acest caz, subminează imaginea independenței Justiției, un aspect fundamental pentru orice cetățean. Existența acestor zvonuri sugerează prezența unor magistrați indiscreți, o situație inacceptabilă pentru oricine crede în instituții și are un minim simț de stat.

În acest context, sunt de remarcat două aspecte extrem de frapante care, în niciun caz, nu contribuie la păstrarea imaginii de instituționalitate.

Primul aspect constă în predicțiile făcute de numeroși jurnaliști cu luni în urmă, care identificau clar cinci magistrați "conservatori" și doi "progresiști", indicând chiar cum vor vota aceștia — predicții care s-au adeverit. Această situație oglindește modul în care membrii Consiliului General al Puterii Judiciare votează în blocuri, deși rolul acestui organism este tocmai de a păstra independența puterii judiciare. Similar, Tribunalul Constituțional a fost mult timp împărțit în două tabere, adesea semnalate de presă. Chiar și unii membri ai consiliului și magistrați ai Tribunalului Constituțional s-au etichetat singuri drept "conservatori" sau "progresiști". Această "purtare de tricouri" ideologice, similară cu situația din SUA, dăunează grav imaginii de independență pe care Justiția ar trebui să o mențină, generând temeri că acest "cancer" s-a extins acum și la Tribunalul Suprem.

Al doilea aspect este vechea și "odioasa" practică de a divulga verdictul sentințelor înainte de redactarea lor integrală, paradoxal, unii susținând că astfel se evită scurgerile de informații. Această practică, inițiată de Tribunalul Constituțional în cazuri mediatice, provoacă consternare. Deși legile nu interzic explicit această "mala praxis", este ușor de înțeles disconfortul unui acuzat care se vede condamnat fără a ști motivele. În acest caz specific, neliniștea se extinde la o mare parte a societății care nu anticipa o astfel de condamnare. Cetățenii vor observa cu perplexitate un verdict care este astăzi știre, dar care ar putea să nu mai fie relevant când sentința completă va fi publicată peste câteva zile sau chiar mai mult. În acest interval, nimeni nu va ști dacă hotărârea este conformă cu legea sau o gravă încălcare a acesteia. Indiferent de situație, când motivarea va fi publicată, probabil că nu va mai interesa pe nimeni, ceea ce este inacceptabil din perspectiva controlului democratic pe care populația are dreptul să-l exercite asupra motivării hotărârilor judecătorești, așa cum a subliniat Michele Taruffo.

Mai mult, votarea doar a verdictului, fără o motivare completă, nu are sens. Logica impune existența unui proiect integral de sentință, care să fie votat de magistrați după consens și finalizare. Votul doar pe verdict dă senzația că decizia s-a luat doar în termeni de "vinovat" sau "nevinovat", iar motivarea ulterioară nu mai contează, deoarece părțile nu se vor lăsa convinse. Chiar dacă argumentele principale ale motivării au fost fixate în deliberări, o astfel de procedură este contrară funcționării unui tribunal colegial, unde magistrații ar trebui să se asculte și să se lase persuadați reciproc de argumente, ceea ce este mai ușor atunci când un proiect de sentință este prezentat în scris și apoi votat. Nu ar trebui să fie doar un "guilty" sau "not guilty", ca și cum Tribunalul Suprem ar fi un juriu american, și nu un prestigios organ jurisdicțional format din magistrați profesioniști, așa cum cer legile noastre.

În așteptarea sentinței și a opiniilor separate, este important să ne păstrăm deschiderea de a ne schimba opinia, o practică sănătoasă, și să lăsăm deoparte ideologia sau oportunismul atunci când evaluăm o chestiune juridică, așa cum este datoria oricărui jurist onest și, mai ales, a oricărui judecător.