Ni Ni Aung este o refugiată din Myanmar care locuiește într-o tabără din Thailanda, iar soarta ei este în mâinile lui Trump

Ni Ni Aung este o refugiată din Myanmar, în vârstă de 62 de ani, care locuiește în tabăra Mae La, una dintre cele nouă tabere de refugiați din Thailanda vecină. O canulă o conectează la două rezervoare de oxigen sprijinite de perete. În timp ce gâfâie și face pauze pentru a respira adânc, ea explică faptul că o problemă pulmonară congenitală, agravată de o insuficiență cardiacă anul trecut, face ca supraviețuirea ei să depindă complet de o sursă de oxigen. Cu toate acestea, în acest moment, aprovizionarea este precară. Soarta lui Ni Ni Aung și a multora dintre cele 100.000 de persoane care trăiesc în aceste tabere este în mâinile președintelui Statelor Unite, Donald Trump. Înghețarea și revizuirea ajutorului umanitar timp de 90 de zile înseamnă că mulți refugiați nu mai au acces la alimente, apă și medicamente.

Comitetul Internațional de Salvare (IRC), principalul furnizor de asistență medicală din aceste tabere, a primit în ianuarie un ordin de suspendare a activităților de la USAID, agenția de cooperare americană și unul dintre principalii săi donatori, iar The Border Consortium (TBC), responsabil cu furnizarea de alimente și combustibil taberelor, funcționează cu rezervele sale, deoarece cei 1,3 milioane de dolari (1,19 milioane de euro) pe lună pe care îi primește de la Biroul pentru Populație, Refugiați și Migrație al Departamentului de Stat au fost suspendați. Și alte ONG-uri rămân, de asemenea, fără provizii.

După insuficiența cardiacă, Ni Ni Aung și familia ei s-au mutat într-o casă improvizată lângă una dintre clinicile finanțate de IRC din Mae La. Are mobilitate redusă și preferă să fie aproape de clinică în cazul în care apare o altă urgență. Clinica a fost închisă în ianuarie și redeschisă temporar timp de 90 de zile, dar nimeni nu știe ce se va întâmpla după aceea. "Sunt foarte îngrijorată pentru mama mea", explică Paing Paing, fiica lui Ni Ni Aung. "Aici [la clinică] văd mulți pacienți. Sunt disperați. Mă tem că aș putea vedea oameni murind în fața mea".

Suspendarea finanțării americane abandonează persoane care sunt deja victime ale războiului, explică Leon de Riedmatten, director executiv al TBC, o organizație creată în urmă cu 40 de ani pentru a sprijini afluxul de refugiați birmani ca urmare a conflictului de atunci. În mijlocul celui mai recent conflict, declanșat de o sângeroasă lovitură de stat militară în Myanmar în 2021, mai mulți oameni s-au aventurat să treacă granița în căutarea siguranței.

Cu toate acestea, guvernul thailandez împiedică integrarea, forțând refugiații să depindă în totalitate de ajutorul internațional, care este constant supus suișurilor și coborâșurilor geopoliticii. Odată cu începerea celui de-al doilea mandat al lui Trump, efectele acestei geopolitici se resimt de ambele părți ale graniței dintre Thailanda și Myanmar, generând o îngrijorare crescândă cu privire la modul în care acești oameni vor putea supraviețui.

"Situația țării noastre depinde de stabilitatea politică a altor țări", spune Thara Bew Say, secretarul general al Comitetului pentru Refugiații Karen (KRC). "Dacă economia lor nu este bună, dacă se confruntă cu un război sau suferă de inflație, nu ne vor putea sprijini", adaugă ei. Acest lucru pune în pericol vieți precum cea a lui Ni Ni Aung.

Statele Unite au fost, din punct de vedere istoric, cel mai mare finanțator al crizei umanitare din Myanmar, contribuind cu 114 milioane de dolari (104 milioane de euro) în 2024. Această țară, împreună cu Regatul Unit, alte state occidentale și Națiunile Unite, s-a opus, de asemenea, cu vehemență regimului militar din Myanmar și a impus sancțiuni în speranța de a-i stopa "campania de violență". Suspendarea ajutorului reprezintă o poziție diferită, care ar putea costa vieți. Secretarul de stat american, Marco Rubio, a anunțat că ajutorul pentru salvarea de vieți va fi reluat dacă organizațiile solicită o derogare, dar acest proces pare să fi fost afectat de birocrație.

Drept urmare, mii de persoane de-a lungul graniței nu își primesc medicamentele, fie că este vorba de malarie, tuberculoză sau HIV/SIDA, spune Meredith Bunn, fondatoarea ONG-ului Skills for Humanity, care oferă ajutor în Myanmar. În februarie, agenția Reuters a relatat despre moartea unei femei de 71 de ani după ce închiderea clinicilor IRC din interiorul taberelor a împiedicat-o să aibă acces la oxigenul vital de care avea nevoie pentru o afecțiune pulmonară. Iar astăzi, în afara clinicii din tabăra de refugiați, Nyo Nyo Win, în vârstă de 62 de ani, explică faptul că, în timp ce clinica a fost închisă, a încetat să-și mai ia medicamentele pentru hipertensiune arterială, deoarece nu avea unde să le obțină gratuit. "Asistența medicală și alimentară sunt mari provocări aici", se plânge ea. "Mi-e teamă să nu am o urgență medicală".

De când IRC a primit ordinele de suspendare, Kanchana Thornton, directorul Fondului Medical pentru Copiii din Birmania, un ONG care ajută pacienții birmani de toate vârstele să aibă acces la intervenții chirurgicale în spitalele thailandeze, a declarat că a primit un număr mare de cereri de ajutor pentru transferul pacienților în unități thailandeze, dar că, fără sprijin suplimentar, le va fi greu să facă acest lucru.

Situația, explică un lucrător umanitar de rang înalt cu sediul în Myanmar, care a cerut să rămână anonim din motive de securitate, îi va obliga pe lucrătorii umanitari să ia decizii imposibile cu privire la cine pot și cine nu pot ajuta. Refugiate însărcinate, precum Naw Mu Khu, în vârstă de 26 de ani, ar putea fi nevoite să nască într-o clinică improvizată în loc de un centru de sănătate mai curat. Mai sunt șase luni până atunci și, între timp, îngrijorarea de a avea suficientă mâncare pentru a-și duce sarcina la termen o neliniștește pe această femeie. "Privind în viitor, singura mea speranță este să obțin alimente bogate în nutrienți pentru a avea un copil sănătos", a declarat ea pentru Джерело новини.

Dacă TBC, principalul furnizor de alimente și combustibil pentru taberele de refugiați thailandeze, nu primește sprijin în curând, va trebui să înceapă să ia în considerare cui să acorde prioritate, spune De Riedmatten, directorul executiv al TBC.

Impactul înghețării fondurilor se resimte și în Myanmar

Birmanii care trăiesc pe partea thailandeză a frontierei nu sunt singurii care resimt impactul agendei "America First". În Myanmar, unde organizațiile etnice armate încearcă să smulgă controlul de la armată, violența a devenit ceva obișnuit, comunități întregi fiind forțate să-și părăsească locuințele. Se estimează că aproximativ 20 de milioane de persoane au nevoie de ajutor umanitar în Myanmar. "Când spunem că oamenii au nevoi umanitare, înseamnă că, dacă nu există mijloace, nu pot supraviețui. Este atât de simplu", explică un lucrător umanitar de rang înalt din Myanmar, care a cerut să rămână anonim din motive de securitate. Această întorsătură a evenimentelor înseamnă că comunitatea internațională îi va dezamăgi și "va lăsa oamenii să moară", adaugă el. "Avem zeci de mii de oameni care nu mai au acces la apă potabilă și copii care au nevoie de asistență medicală urgentă".

Când spunem că oamenii au nevoi umanitare, înseamnă că, dacă nu există mijloace, nu pot supraviețui. Este atât de simplu

Lucrător umanitar în Myanmar

Dacă accesul deficitar la hrană și apă continuă, acest lucru va duce la deteriorarea sănătății persoanelor strămutate în interiorul țării și, având în vedere că există puține locuri unde pot merge pentru a primi îngrijiri medicale, ratele mortalității ar putea crește, explică organizațiile umanitare. Unitățile de sănătate din Myanmar care nu s-au închis de la lovitura de stat sunt în majoritate conduse de militari, ceea ce îi descurajează pe cei care se tem de regimul brutal. În schimb, principala sursă de sprijin medical sunt entitățile locale, care funcționează ilegal și cu puține provizii.

Organizația lui Bunn, Skills for Humanity, primește un val de cereri de la alte entități care au nevoie de provizii medicale, deoarece finanțarea lor a fost oprită. "Suntem copleșiți de numărul de oameni uciși sau care mor de foame în fiecare zi... Nu mai putem face față", explică fondatoarea ONG-ului.

Posibile soluții

Speranța este că, în urma revizuirii de 90 de zile a ajutorului extern al Departamentului de Stat, sprijinul pentru refugiații și persoanele strămutate afectate de conflictul din Myanmar va fi reluat, dar chiar și în acest "scenariu ideal", răul a fost deja făcut, spune Bunn. "Vom vedea oameni într-o situație disperată dacă înghețarea este ridicată, iar dacă oamenii se pot întoarce la muncă și îi pot ajuta, vor avea nevoie de mult mai multă finanțare decât înainte pentru a încerca să se recupereze", explică ea.

Cu toate acestea, majoritatea persoanelor intervievate nu sunt optimiste în ceea ce privește posibilitatea ca actualul guvern american să reia sprijinul pentru poporul din Myanmar. Departamentul de Stat a redus deja oficial peste 80% din programe. Dacă acest lucru se întâmplă aici, agențiile de ajutor și ONG-urile vor trebui să găsească alte mijloace de a sprijini migranții birmani.

Suntem copleșiți de numărul de oameni uciși sau care mor de foame în fiecare zi... Nu mai putem face față

Meredith Bunn, fondatoarea ONG-ului Skills for Humanity

Dar, așa cum ONG-urile din Myanmar și Thailanda caută alți donatori pentru a-și compensa deficitul, și alte organizații din întreaga lume fac același lucru, explică De Riedmatten. Acest lucru se întâmplă într-un moment în care Regatul Unit, Suedia și Germania și-au redus, de asemenea, cheltuielile pentru ajutor extern în ultimul an. "Din acel 75% rămas, 50% merge direct în Ucraina. Așa că mai rămâne doar 25% pentru restul lumii și, cu siguranță, Orientul Mijlociu va fi o prioritate mai mare decât Myanmar", adaugă de Riedmatten.

De Riedmatten îndeamnă guvernul thailandez să permită refugiaților de pe această parte a frontierei să lucreze în țară. Astfel, ei ar putea să-și genereze propriile venituri pentru a-și putea cumpăra alimente, eliminând nevoia de ajutor, explică el.

"Vrem statutul de refugiați pentru a ne putea întreține singuri", subliniază Thara Bew Say, adăugând că acest lucru este mai bun decât alternativa de a depinde de alte națiuni și lideri precum președintele Trump: "Dacă vrem să obținem ceva de la el, trebuie să îngenunchem".