Economia Insulelor Canare se confruntă cu un paradox uimitor: deși înregistrează recorduri de vizitatori, regiunea suportă și cifre alarmante de șomaj și sărăcie. Experții explică acest fenomen prin „scurgerile” financiare, adică banii care circulă fără a rămâne în economia locală.

Sosirea turiștilor internaționali rămâne neîncetată în Insulele Canare, cu 11,6 milioane până în septembrie, o creștere de 4,6% față de anul trecut și față de 2010. Fluxul turistic a crescut și mai mult, cu 87% în ultimii 15 ani. Motorul turistic funcționează la turație maximă, dar pentru cine? Rata șomajului rămâne la 13,3% (a treia cea mai mare din Spania), salariile sunt al doilea cel mai mic din țară (1.872 euro cost salarial în primul trimestru, conform Institutului Național de Statistică), iar riscul de sărăcie sau excluziune socială este peste media spaniolă.

Potrivit celui mai recent raport „Sustenabilitatea Turismului în Insulele Canare”, publicat de guvernul autonom al arhipelagului, doar 46% dintre locuitori cred că turismul le îmbunătățește calitatea vieții. Această percepție a generat mișcări care solicită o schimbare a modelului turistic actual.

„De ce, având atât de mult turism, acești bani nu se înrădăcinează aici?”, s-a întrebat recent la Cadena SER Pablo Hernández, președintele Zonei Speciale Canare, un organism public responsabil cu diversificarea economiei. El subliniază partea din valoarea adăugată generată care pleacă în străinătate. „O piscină cu scurgeri poate fi reparată injectând mai multă apă, adică atrăgând mai mulți turiști, dar acest lucru nu rezolvă problema fundamentală a scurgerilor.”

Sergio Moreno, directorul Institutului Universitar de Turism și Dezvoltare Durabilă din cadrul Universității Las Palmas de Gran Canaria, este de acord. „Scurgerile sunt un fapt”, afirmă el, cerând un studiu macroeconomic detaliat al industriei și luarea deciziilor pentru a limita efectele, care provin atât din importuri, cât și din exporturi. El explică faptul că importurile sunt inevitabile, deoarece Insulele Canare nu dispun de o industrie puternică și trebuie să aducă bunuri din exterior. Cu toate acestea, el sugerează să se identifice produse locale care pot crește, cum ar fi cele folosite la micul dejun în hoteluri, și să se ofere ajutoare fiscale pentru a stimula producția în aceste domenii, sau să se ajusteze Regimul Economic și Fiscal (REF) canarian.

Partea exporturilor este, poate, mai vizibilă. Aici se impută profiturile investițiilor străine, achizițiile de locuințe (fie pentru vacanță, fie nu), precum și calificarea scăzută a personalului, care necesită recurgerea la forță de muncă externă ce ulterior repatriează beneficiile. De asemenea, aici intră rolul intermediarilor, cum ar fi turoperatorii și, desigur, economia platformelor, care impun comisioane de până la 20%. Moreno consideră că platformele „sunt mult mai dăunătoare decât turoperatorii, deoarece se implică mult mai puțin în teritorii: pentru ei, o destinație este la fel de interschimbabilă ca o cămașă”.

Un studiu al Universității La Laguna, sponsorizat de Ashotel, patronatul hotelier din provincia Santa Cruz de Tenerife, explică clar: „O parte foarte semnificativă a cheltuielilor turistice se duce către companiile de origine. Aproximativ 30% din cheltuielile turistice sunt realizate în arhipelag, în timp ce cheltuielile la origine se ridică la aproximativ 70%.” Acest lucru este legat de relevanța pachetelor turistice, în special a ofertelor „all-inclusive”, care au reprezentat 30% din sosirile de turiști în 2018, în timp ce pachetele au fost forma aleasă de 59% dintre turiști. Acest model, combinat cu slăbiciunea sistemelor locale de antreprenoriat și inovare, nu stimulează impacturile economice în arhipelag.

Este dificil de determinat procentul exact al scurgerilor. Estimările variază între 40-50% pentru majoritatea țărilor în curs de dezvoltare (până la 80% în Caraibe) și 10-20% pentru țările dezvoltate. Consilierul de turism, Jessica de León, a declarat la începutul anului că 30% din ceea ce cheltuiesc călătorii nu rămâne în insule. Pablo Hernández estimase anterior 10-50%. După vară, De León a redus estimarea la 7-10%, citând rapoarte ale confederațiilor de afaceri. Surse guvernamentale canariene au refuzat să comenteze, evidențiind doar rolul turismului. Reprezentanții organizațiilor de afaceri contestă aceste calcule, afirmând că doar costul transportului reprezintă cel puțin 20% din scurgeri.

Moreno subliniază necesitatea de a valorifica mai mult experiența locală în sector: „Insulele nu sunt la periferia acestei industrii, sunt un actor capital.” El menționează proiectul Canarias Living Lab, finanțat de UE, care își propune să aplice inteligența artificială în turism prin călătorii hiperpersonalizate, itinerarii experiențiale și crearea de „gemeni digitali” pentru gestionarea infrastructurii.

Există și companii care încearcă să reducă intermedierea. ThinkIN, o firmă din Tenerife, urmărește să crească vânzările directe ale hotelurilor. Fondatorul Alejandro Martín explică că vânzările directe sunt cele mai profitabile, oferind hotelurilor libertate în gestionarea prețurilor și reducând dependența de turoperatori. „Mai puțină intermediere înseamnă mai multe venituri, iar asta se reflectă în societate”, concluzionează el.