Cu 25 de ani în urmă, organizația teroristă ETA l-a asasinat pe Ernest Lluch, un socialist nonconformist, pentru a-i zădărnici încercările de a integra naționalismul basc în blocul democratic, cu scopul de a combate terorismul. Evenimentul tragic a avut loc în dimineața zilei de 21 noiembrie 2000, când Lluch a fost ucis la Barcelona.

Ernest Lluch a fost o figură proeminentă în politica spaniolă, servind ca ministru socialist al Sănătății între 1982 și 1986. A rămas cunoscut pentru universalizarea sistemului de sănătate publică din Spania, o realizare care l-a făcut extrem de popular. Pe lângă cariera politică, Lluch a fost profesor de istorie economică la Universitatea din Barcelona și a avut o legătură profundă cu San Sebastián, unde și-a cumpărat o locuință și a petrecut perioade lungi după ce a încetat să mai fie rector la Universitatea Menéndez Pelayo în 1995. Fiica sa, Rosa, își amintește că pentru tatăl ei, San Sebastián era un „refugiu, un loc ideal pentru a studia și a cerceta în bibliotecile sale”.

Lluch nu s-a limitat la mediul academic, ci s-a implicat activ în viața socială și politică bască. Fost deținut politic în timpul regimului Franco și militant al Partidului Socialist Catalunian (PSC), a colaborat strâns cu primarul socialist din San Sebastián, Odón Elorza, oferind consultanță municipală pro bono. Cei doi au devenit prieteni, împărtășind pasiuni comune, inclusiv vizionarea meciurilor echipei Real Sociedad, al cărei membru a devenit Lluch.

Un aspect central al activității lui Lluch a fost efortul său constant de a promova dialogul și coexistența. A frecventat librăria Lagun, un punct de întâlnire pentru veterani antifranchiști și naționaliști, unde discuta despre istorie și politică. A fost implicat în cursuri de vară dedicate conviețuirii teritoriale și a avut rădăcini federaliste și catalaniste puternice.

„Avea clar că în Euskadi prioritatea era să se pună capăt violenței. Intenționa să încorporeze PNV [Partidul Naționalist Basc] în cadrul constituțional, despre care avea o viziune foarte deschisă. Era un heterodox”, a declarat Elorza.

Lluch s-a alăturat platformei de dialog Elkarri, de inspirație naționalistă, pentru a stabili legături cu lideri moderați. În septembrie 1999, în timpul unui armistițiu ETA, a pledat pentru relansarea dialogului dintre guvern și ETA, propunând formule legale pentru integrarea naționalismului în Constituție. Din păcate, inițiativa sa a eșuat odată cu ruperea armistițiului de către ETA.

Vizibilitatea sa crescândă, mai ales după o intervenție publică memorabilă la un miting în 1999, unde a strigat: „Nu știți că democrația a ajuns în această țară. Strigați, da, pentru că în timp ce strigați, nu ucideți”, l-a transformat într-o țintă pentru organizația teroristă. Asasinările din anul 2000, printre care cele ale lui Fernando Buesa, López de Lacalle și Juan María Jáuregui, l-au îngrijorat profund pe Lluch. Deși se simțea inconfortabil în San Sebastián, a refuzat să se retragă, considerând că ar fi o capitulare.

Asasinarea sa, la o săptămână după ce asistase la un meci Real Sociedad-Barcelona, a provocat o indignare masivă. O manifestație multitudinară la Barcelona a cerut dialog, forțându-i pe președintele Aznar și pe secretarul general al PSOE, José Luis Rodríguez Zapatero, să reia discuțiile. Două săptămâni mai târziu, a fost semnat Pactul pentru Libertăți, care a izolat politic ETA și a accelerat sfârșitul acesteia prin acțiuni polițienești, mobilizare socială și un proces de dialog. În 2011, stânga abertzale, presată și slăbită, a forțat ETA să înceteze definitiv terorismul.

„Tatăl meu ar fi fericit astăzi în Euskadi”, a spus fiica sa, Rosa, subliniind că visul lui Lluch de a integra naționalismul în cadrul constituțional a devenit realitate câțiva ani mai târziu.