Economistul Carl Benedikt Frey, fondatorul programului de tehnologie și ocupare la Oxford Martin School, a publicat un eseu intitulat "How Progress Ends: Technology, Innovation, And The Fate Of Nations". În această lucrare, el analizează o mie de ani de istorie umană pentru a explica de ce unele societăți prosperă și altele eșuează în fața noilor tehnologii.

Frey subliniază că adoptarea tehnologiilor majore, cum ar fi electricitatea sau vehiculele motorizate, a durat zeci de ani pentru a se generaliza și a influența statisticile de productivitate. Această tendință demonstrează că nașterea și acceptarea inovației sunt imprevizibile.

Una dintre ideile centrale ale cărții este că un sistem descentralizat este esențial pentru inovație. Economistul critică economiile centralizate, precum cea a Uniunii Sovietice, care, deși a avut succes în construcții și în adoptarea tehnologiilor străine timp de patru decenii, a eșuat în inovația de la zero. El explică faptul că, într-un sistem centralizat, marja de explorare este limitată, spre deosebire de un sistem descentralizat, cum ar fi cel american, care permite multiple căi de dezvoltare tehnologică și experimentare la nivel local, ducând la apariția unor hub-uri inovatoare precum Silicon Valley.

Frey abordează, de asemenea, modul în care marile companii tehnologice operează astăzi, menționând tactici precum achizițiile agresive pentru a elimina concurența și lobby-ul coordonat pentru a promova reglementări protecționiste. Aceste acțiuni pot încetini progresul și pot duce la stagnare economică dacă statul nu intervine.

Comparând prima revoluție industrială (axată pe automatizare) cu cea informatică și inteligența artificială, Frey argumentează că, deși acestea au adus noi industrii, ele s-au concentrat în mare parte pe automatizare și nu au generat o diversitate la fel de mare de noi activități și industrii la scară largă, cum s-a întâmplat în secolul XX.

În ceea ce privește viitorul inteligenței artificiale, Frey sugerează că progresul nu va mai veni doar din scalarea modelelor existente, ci din inovația algoritmică și noi idei. El pledează pentru descentralizare și concurență în domeniul IA pentru a explora diverse traiectorii tehnologice.

Analizând situația globală, Frey discută despre Europa, SUA și China. El observă că China, deși are un talent tehnic considerabil, riscă să-și frâneze inovația din cauza rolului tot mai mare al companiilor de stat și a schimbărilor arbitrare de priorități. În SUA, o tendință similară de politizare a sectorului privat și de introducere a tarifelor protecționiste amenință, de asemenea, leadershipul tehnologic. Europa se confruntă cu provocări legate de flexibilitatea legilor muncii și dificultățile companiilor, în special din sectorul serviciilor și digital, de a se extinde pe o piață fragmentată de reglementări.

Concluzia este că, pentru a susține progresul tehnologic pe termen lung și a stimula inovația, este crucial să se creeze un mediu care să permită experimentarea, concurența și descentralizarea, evitând capcanele centralizării excesive și ale reglementării protecționiste.