Vaticanul a refuzat demisia prelatului din Cadiz la împlinirea vârstei de 75 de ani, sub premisa că episcopii sunt deasupra oricărei suspiciuni. Această decizie a evidențiat tensiunile din cadrul Bisericii Catolice.

Printre numeroasele motive pentru care Papa Francisc era detestat de mulți episcopi, pe lângă faptul că este iezuit și că a refuzat o vizită oficială în Spania, se numără și abordarea sa față de scandalurile de abuzuri. A provocat disconfort faptul că Vaticanul a însărcinat doi episcopi uruguayeni, și nu prelați spanioli, să realizeze un raport privind funcționarea seminariilor, recomandând ignorarea ingerințelor episcopilor diocezani. După aproape doi ani și după ce toți episcopii au fost convocați la consultări la Vatican, rezultatele nu sunt cunoscute public, dar au existat trei sfaturi relevante pentru cazul fostului episcop de Cadiz, Rafael Zornoza: schimbarea modului de formare a seminariștilor, includerea femeilor în corpul didactic și o supraveghere permanentă din toate punctele de vedere.

Un moment de sinceritate remarcabil a fost comentariul Papei Francisc atunci când a aflat că abuzurile fondatorului unei anumite instituții erau cunoscute încă de pe vremea când era student la seminarul pontifical din Comillas, Cantabria, și au fost mușamalizate timp de 63 de ani. "Nu se pedepsește un prieten al Papei," se auzea. "Nu se investighează și nu se deranjează pe unul dintre ai noștri." Este vorba despre episcopi, cei aleși de Dumnezeu ca pontifi maximi în diocezele lor. Așa cred ei. Cu această mentalitate, multe instituții media, autodeclarate catolice, au refuzat să informeze timp de decenii despre cazurile de pedofilie din Biserica Romană. Un episcop rău? Preoții sau călugării, poate, dar un episcop, un cardinal? Imposibil.

Chiar și unii jurnaliști au căzut în capcana care încă se aude printre ecleziastici, anume că știrile despre abuzurile clerului sunt campanii ale presei anticlericale sau ale unor puteri înfuriate pe Papa în funcție. Când Papa Francisc a schimbat discursul, a dezvăluit candid că Cardinalul Joseph Ratzinger, viitorul Benedict al XVI-lea, fusese la biroul lui Ioan Paul al II-lea cu dosarul scandalurilor puternicului Maciel și s-a întors cu ordinul de a păstra dosarul pentru o ocazie mai bună. "A câștigat partidul celor răi," a venit să spună. Câteva luni mai târziu, Cardinalul João Braz de Aviz, prefectul Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată, a subliniat cu fermitate: "Cine i-a acoperit a fost o mafie, ei nu erau Biserică."

Cu o asemenea virulență s-a concretizat ordinul de toleranță zero. Este de înțeles stupoarea cu care o mare parte a ierarhiilor spaniole l-au primit, în special necesitatea de a recunoaște public greșelile, cerința de a acorda atenție victimelor și de a articula reparații financiare. Un înalt prelat spaniol a minimalizat problema, spunând că în Spania "sunt doar cazuri mici."

Această frază, rostită de purtătorul de cuvânt al celor care se consideră ghizi morali ai societății, a încetat să mai surprindă. Există declarații mai grave și de la grade mai înalte. Este cazul Cardinalului Antonio Cañizares, fost primat al Spaniei și acum emerit al Arhiepiscopiei Valencia. Chemat la Roma de Benedict al XVI-lea ca prefect al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, el a declarat din această funcție că "nu este comparabil ce s-a putut întâmpla în câteva școli cu viețile distruse de avort."