Spania fierbe, diviziunea socială este evidentă, iar atmosfera din țară seamănă cu alte perioade de convulsii. Într-o opinie publicată în Джерело новини, fostul președinte al Generalității Cataloniei, Carles Puigdemont, susține că singura cale de ieșire pentru socialdemocrația spaniolă este o ruptură decisivă cu trecutul.

Autorul subliniază că semnarea „Pactului de la Bruxelles” a tulburat apele stagnante ale „Spaniei profunde”, generând o reacție puternică din mai multe motive:

• **Narațiunea:** Modul în care au fost descrise antecedentul care a dus la acest pact a contrazis narațiunea oficială pe care puterea spaniolă (media, economică, politică și judiciară) a încercat să o impună de la începutul procesului de independență a Cataloniei, cu participarea necritică a Partidului Socialist.
• **Referința istorică:** Menționarea anului 1714 ca origine a conflictului nerezolvat, o referință la monarhia spaniolă, direct moștenitoare a lui Filip al V-lea.
• **„Războiul murdar” și „lawfare”:** Acordul de a investiga responsabilitățile „războiului murdar” împotriva independenței, prin comisii de anchetă și menționarea explicită a termenului „lawfare”, care a provocat primele tensiuni în „statul profund”.
• **Legea amnistiei:** Legea amnistiei, care până atunci fusese aproape un tabu. Lideri socialiști spanioli, precum actualul președinte al Generalității, Salvador Illa, exclamaseră vehement că „nu va exista amnistie și nimic de genul asta!”.

La aceste inconveniente se adaugă necesitatea de a negocia în Elveția cu un mediator/verificator internațional, cerința de a oficializa limba catalană în UE și aprobarea oficializării catalanei în Congresul Deputaților.

Cusăturile nu s-au rupt încă, doar au fost tensionate, dar se simțea un curent puternic. Doi ani mai târziu, protagonistul acelei prime fotografii din Parlament a petrecut deja câteva luni în închisoare, acuzat de corupție. Au fost deschise procese penale împotriva anturajului președintelui Pedro Sánchez și direct împotriva familiei sale, iar procurorul general, aliniat cu Guvernul și o piesă cheie pentru garantarea legii amnistiei, a fost condamnat și inabilitat din funcție.

Puigdemont subliniază că se simte interpelat ca democrat european și, în special, ca independentist catalan. El atribuie aceste probleme refuzului de a accepta democrația radicală ca metodologie pentru rezolvarea conflictelor. În opinia sa, dacă socialdemocrația spaniolă dorește să iasă din abis, are o singură opțiune: să întreprindă ruptura pe care a refuzat să o facă acum 50 de ani. Această ruptură începe prin recunoașterea dreptului la autodeterminare a popoarelor, un concept pe care Partidul Socialist l-a apărat decenii la rând. Prin pacte cu vechiul regim, cum a fost pactul de tranziție și continuitatea monarhiei restaurate de Franco, ei doar vor perpetua regimul, ceea ce au făcut până acum.