"Aurul Vikingilor", noua carte a istoricului britanic Eleanor Barraclough, aduce în prim-plan aspecte intime și adesea trecute cu vederea din viața de zi cu zi a vikingilor, dincolo de imaginile obișnuite cu săbii și drakkare.

O descoperire arheologică remarcabilă, un coprolit (excrement fosilizat) de viking, este una dintre cele mai surprinzătoare revelații. Acesta, măsurând 20x5 centimetri și cântărind 227 de grame, a fost lăsat de un viking în Jórvík (actuala York) în secolul al IX-lea și este considerat cea mai mare depunere umană individuală descoperită vreodată. Cunoscut sub denumirea de „Coprolitul Lloyds Bank” (descoperit în 1972 în timpul săpăturilor pentru o sucursală bancară), acesta a oferit informații prețioase despre dieta și sănătatea intestinală a individului, indicând o stare precară și prezența paraziților.

Barraclough subliniază că aceste obiecte aparent umile deschid o fereastră fascinantă către trecut, permițându-ne să înțelegem viețile oamenilor obișnuiți, nu doar ale figurilor legendare. Titlul original al cărții, "Embers of the hands" (Cenușa mâinilor) – o metaforă poetică vikingă pentru aur – sugerează că până și cele mai simple artefacte, de la bastoane runice pentru naștere la scaune de lemn pentru copii, păstrează „focul vital” al creației lor, permițându-ne să le reînviem poveștile.

Istoricul abordează și aspecte mai puțin cunoscute ale societății vikinge, contestând percepțiile comune. Ea menționează că vikingii erau, conform standardelor epocii, destul de igienici, folosind în mod regulat piepteni și băi (sâmbăta în norvegiana veche, "laugardagr", însemna „ziua băii”).

De asemenea, Barraclough discută dezbaterile actuale despre femeile războinice și fluiditatea de gen în lumea vikingă. Deși îndeamnă la prudență împotriva interpretărilor anacronice, ea indică prezența identităților fluide în rândul zeităților nordice, cum ar fi Loki, transformat în iapă, sau Odin, reprezentat în haine feminine. Existau și termeni în norvegiana veche care sugerau sexualități și roluri de gen non-normative.

Cartea explorează și rolul crucial, dar adesea subestimat, al femeilor în societatea vikingă, în special în producția textilă. Barraclough subliniază că fără munca femeilor în țeserea hainelor și a velelor navelor, Era Vikingă și expansiunea lor în insulele Atlanticului de Nord nu ar fi fost posibile.

Barraclough recunoaște că producțiile media populare, precum serialul "Vikingii" sau filmul "The Northman", contribuie la creșterea interesului pentru istoria vikingilor, chiar dacă unele pot avea inexactități istorice. Ea crede că elementul dramatic poate fi un instrument puternic pentru a conecta publicul cu trecutul.