Joe Cocker, artistul britanic cunoscut pentru vocea sa inconfundabilă și prezența scenică electrizantă, a fost recent inclus postum în Rock and Roll Hall of Fame. Această recunoaștere oficială a industriei muzicale ar fi putut stârni o ușoară stânjeneală artistului, cunoscut pentru modestia sa și pentru faptul că nu se considera o supervedetă.

Cocker, care a încetat din viață în 2014, obișnuia să spună că el era pur și simplu omul căruia i-a zâmbit norocul, de mai multe ori. Primul său succes major, turneul "Mad Dogs & Englishmen", l-a adus aproape de epuizare fizică și mentală. În ciuda faimei, viața sa a fost marcată de episoade dificile, inclusiv probleme financiare. O anecdotă elocventă relatează cum un prieten a descoperit un cec de sute de mii de dolari, mototolit, între pernele canapelei lui Joe, semn al indiferenței sale față de aspectele materiale.

Turneul "Mad Dogs & Englishmen" din Statele Unite a fost un eveniment legendar. Forțat să plece în turneu fără o trupă, Cocker a fost salvat de Leon Russell, care a reunit un grup impresionant de două duzini de instrumentiști și cântăreți. Această aventură muzicală nu doar că l-a propulsat pe Russell la statutul de star, dar a lansat și carierele saxofonistului Bobby Keys și ale cântăreței Rita Coolidge, definind un stil „hippy chic”. Turneul a fost imortalizat într-un album dublu și un film documentar, care recent a devenit disponibil publicului.

În ciuda succesului, efortul colosal l-a lăsat pe Cocker epuizat. Cariera sa ulterioară a fost un amestec de evadări și succese întâmplătoare, precum includerea piesei "You Can Leave Your Hat On" într-o scenă din filmul "Nouă săptămâni și jumătate". Chiar și imitațiile mișcărilor sale spasmodice de către John Belushi i-au adus un nou public. De-a lungul vieții, a avut parte de diverse peripeții, inclusiv momente în care a rămas blocat pe o insulă din Pacific, fără bani sau pașaport, în timpul unei călătorii spre Australia.

Această poveste subliniază caracterul nonconformist al lui Joe Cocker, un artist autentic care, probabil, ar fi privit cu umor propria sa includere într-o instituție atât de grandioasă.