La aproape un an de la moțiunea de cenzură, Franța se confruntă cu o situație politică și economică complexă. Fragmentarea parlamentară face dificilă elaborarea unui buget care să aducă în echilibru un deficit public ce depășește 6%, dublu față de limitele europene, și care, în absența reformelor, conduce la o creștere continuă a îndatorării țării.

De la demiterea lui Barnier printr-o moțiune de cenzură în Adunarea Națională, Franța a avut doi prim-miniștri succesivi (François Bayrou și Sébastien Lecornu) și trei guverne, însă problema lipsei de sprijin pentru aprobarea bugetului persistă. Deși prima de risc este mai mică decât acum un an, Franța a suferit multiple retrogradări de rating, iar răbdarea investitorilor este la limită.

La fel ca acum un an, guvernul lucrează contra cronometru pentru a concepe un buget care să restabilească stabilitatea și să calmeze piețele. Suspendarea controversatei reforme a pensiilor a oferit un răgaz, dar nu o soluție definitivă. Prim-ministrul Lecornu a evitat utilizarea articolului constituțional (49.3) care ar permite aprobarea textului fără vot parlamentar, optând pentru negocieri, chiar dacă acestea complică procesul. Astfel, Adunarea Națională a respins recent un plan bugetar, ceea ce a condus la un refuz aproape unanim.

Textul va fi acum examinat de Senat și ar putea fi modificat înainte de a reveni în Adunare, dar marja de manevră este redusă. Prima de risc se menține la 77 de puncte de bază, semnificativ mai sus decât nivelurile anterioare ale alegerilor legislative din iunie 2024. Experții subliniază că, deși costurile de finanțare sunt încă gestionabile, diferențialul cu Germania s-a consolidat la niveluri ridicate, indicând percepția investitorilor asupra unor riscuri structurale.

Paradoxal, economiile din sudul Europei, considerate anterior fragile, susțin acum blocul. Președinta BCE, Christine Lagarde, a evidențiat recent că reziliența economiei zonei euro se datorează în mare parte performanței unor țări precum Spania. În timp ce economia germană a crescut cu doar 0,3% anual în primele nouă luni, iar cea franceză cu 0,9%, PIB-ul spaniol a înregistrat un avans de 2,8%.

Analiștii avertizează că Franța se află într-un impas politic, iar presiunea piețelor nu este suficient de puternică pentru a forța o soluție ordonată a problemei datoriei. Cu guverne minoritare, se consideră puțin probabil ca reformele să fie implementate, iar situația să se îmbunătățească chiar și după alegerile prezidențiale din 2027. Datoria publică depășește deja 3,34 trilioane de euro (114% din PIB), iar deficitul s-ar putea apropia de 6% în acest an. Creșterea economică proiectată de 0,7% este considerată insuficientă pentru a corecta aceste dezechilibre fără ajustări semnificative.

Propunerile de creștere a impozitelor pentru gospodăriile și companiile bogate, precum și de reducere a cheltuielilor publice, nu conving nici opoziția, nici piețele. Economiștii le consideră insuficiente și nesustenabile, avertizând că creșterea impozitelor nu este o soluție viabilă pentru relansarea economiei.

Sectorul privat francez se confruntă, de asemenea, cu o îndatorare excesivă, cu un raport total de 268% din PIB în 2023, comparativ cu 171% în Germania. Franța depinde excesiv de finanțarea externă, iar o scumpire a datoriei publice ar avea un efect dublu: creșterea costurilor de împrumut pentru guvern și majorarea costurilor de finanțare pentru bănci, companii și debitori ipotecari. Deși BCE deține o parte semnificativă din datoria franceză, sprijinul său nu este nelimitat, iar Franța va trebui să demonstreze un angajament ferm față de regulile europene pentru a beneficia de posibile intervenții.

Deteriorarea finanțelor publice a stârnit îngrijorarea agențiilor de rating. În timp ce Spania și Italia au primit recunoaștere pentru eforturile de consolidare, Franța a fost retrogradată. Orice abatere de la țintele de deficit ar putea declanșa noi alarme și ar putea duce la o nouă scădere a ratingului de credit.