Achiziția a 57% din acțiunile clubului Atlético de Madrid de către firma americană Apollo, unul dintre cele mai mari fonduri de investiții din lume, a readus în prim-plan dezbaterea privind măsura în care globalizarea economică a fotbalului afectează identitatea echipelor.

Potrivit Marian Otamendi, CEO al World Football Summit, ceea ce poate amenința un club nu este proprietatea, ci managementul defectuos, iar acest lucru nu depinde de originea sau dimensiunea proprietarului. Otamendi susține că investițiile străine, dacă sunt bine gestionate, pot aduce succes considerabil. Exemple elocvente includ Liverpool, care, după o investiție de 300 de milioane de lire sterline din partea Fenway Sports Group în 2010, a devenit un club de succes, câștigând UEFA Champions League în 2019 și două Premier League (2020 și 2025), ajungând la o valoare de 4,19 miliarde de lire sterline. De asemenea, Arsenal a revenit în elită după intensificarea investițiilor de către Stan Kroenke, iar cluburi italiene precum Atalanta, AS Roma și AC Milan au cunoscut perioade de succes sub proprietari americani. Aceste cazuri demonstrează că identitatea cluburilor nu a fost pierdută, ele continuând să-și mențină legătura cu comunitatea și tradițiile.

Pe de altă parte, Galder Reguera, scriitor și director de strategie al Fundației Athletic Club, argumentează că vechea identitate a cluburilor, ancorată într-un teritoriu specific și într-un mod anume de a privi lumea, nu este un dezavantaj pentru accesarea pieței mondiale, ci adevăratul său capital. El compară această situație cu cea a micilor afaceri care, într-o piață globalizată dominată de corporații mari, supraviețuiesc mizând pe valori locale, experiențe autentice și contact uman. În fotbal, aceasta înseamnă promovarea atmosferei unice a stadionului, a culorilor proprii și a sentimentului de apartenență. Reguera susține că, deși mega-cluburile promit staruri și marketing spectaculos, ele nu pot replica sentimentul diferențial de apartenență și bucuria victoriei împărtășite cu ai tăi, o experiență ce se regăsește în fotbalul "de la kilometrul zero".

Au existat, desigur, și eșecuri notabile. Valencia CF sub Peter Lim, Málaga CF, Deportivo Alavés și Racing de Santander sunt exemple de cluburi care au suferit din cauza unei gestionări eronate, a datoriilor acumulate și a pierderii identității. Aceste cazuri sunt atribuite, în general, investitorilor individuali fără o structură profesională, fondurilor fără resurse sau capitalului care dispare la primele dificultăți.

Investiția Apollo în Atlético de Madrid, descrisă ca un obiectiv pe termen lung, nu una tipică pe cinci ani, urmărește stabilitatea clubului, cu Miguel Ángel Gil și Enrique Cerezo rămânând la conducere. Apollo aduce resurse pentru a completa "Orașul Sportului", a crește veniturile și a permite clubului să concureze la cel mai înalt nivel european, cu provocarea de a menține identitatea și idiosincrasia "colchonera". Concluzia generală este că un club poate face saltul decisiv cu partenerul potrivit. Capitalul străin nu este inamicul, ci managementul defectuos.