Situația politică actuală din Spania este adesea comparată cu "tortura picăturii chinezești", o metodă istorică de imobilizare a unei persoane și de expunere la căderea constantă a unei picături de apă rece pe frunte. Această analogie este folosită pentru a descrie intensitatea și repetitivitatea criticilor și a atacurilor verbale din spațiul politic, în special cele îndreptate către liderii Partidului Popular (PP).

Personalități precum Alberto Núñez Feijóo, Cuca Gamarra sau Miguel Tellado, membri importanți ai PP, sunt adesea în centrul unor analize acide, care, potrivit unor observatori, depășesc adesea limitele dezbaterii constructive și se transformă în insulte constante. Această abordare, motivată de dorința de a ajunge la putere, pare să fi alterat discursul politic, transformându-l într-o sursă de oboseală și plictiseală pentru publicul larg.

Un paralelism interesant este tras cu serialul polonez „Heweliusz” (disponibil pe Netflix), care prezintă o dramă intensă legată de un dezastru maritim din Marea Baltică, în 1993. Serialul expune un proces judiciar ulterior, în care principalul scop al magistraților pare să fi fost salvarea armatorului și a lăcomiei sale demonstrate, în ciuda faptului că nava fusese trimisă în cursă fără a fi echipată corespunzător. Această narațiune reiterează ideea unei justiții care servește interesele celor puternici, o percepție care, din păcate, nu mai surprinde pe nimeni în societatea contemporană. Contrastul dintre dramele fictive și realitatea politică spaniolă subliniază frustrarea crescândă a cetățenilor față de sistemele de putere.