Un scandal politic se conturează în Spania, ridicând întrebări serioase despre responsabilitatea guvernamentală în timpul unei crize majore. Articolul de opinie examinează situația creată în jurul președintelui Mazón, acuzat de absență și incompetență în timpul unei furtuni DANA, și implicarea lui Maribel Vilaplana, o cetățeană inițial anonimă.

Ancheta se concentrează pe o mărturie anterioară a lui Vilaplana, care a mințit în repetate rânduri despre cronologia evenimentelor și locul unde se afla cu președintele Mazón. Această minciună, deși o problemă, a deturnat atenția publicului de la adevărata întrebare: de ce președintele Mazón a lipsit în momente critice, prioritizându-și timpul liber în detrimentul responsabilităților sale oficiale?

Criticii subliniază că interesul excesiv pentru detaliile intime ale lui Vilaplana și ale președintelui, sau pentru motivul minciunii ei (nervozitate, rușine, protejarea lui Mazón), este o distragere. Indiferent de motive, minciuna lui Vilaplana nu ar fi salvat pe nimeni dacă adevărul ar fi fost spus mai devreme. Problema fundamentală rămâne incompetența și lipsa de implicare a unui politician aflat la putere, care, fiind avertizat de ore cruciale, a ales să își ignore îndatoririle.

Ser espectadora de una negligencia no hace culpable a nadie. Mazón pudo echar el rato en una tragaperras, dormido en un baño o apoyado en el coche de Vilaplana viendo reels mientras Vilaplana trabajaba dentro, como dice ella que hizo. Donde no estaba Mazón era trabajando. Donde estaba Vilaplana, sin embargo, da igual: ella no tenía que ir al Cecopi.

Articolul sugerează că această deviere a atenției către o figură „minoră, dar recognoscibilă” este un model familiar prin care puterea se protejează, mutând interesul public de la responsabilitățile sale către detalii irelevante. Întrebarea crucială nu este unde sau ce a făcut Maribel Vilaplana, ci de ce minciuna ei a ajuns să cântărească mai mult decât deciziile care, în cele din urmă, au avut consecințe grave.