Comunitatea universitară publică din Madrid (personal didactic și de cercetare, personal administrativ și studenți) a declarat o grevă pe termen nelimitat pentru a opri degradarea sistemului de învățământ superior, care a fost cronic subfinanțat de decenii.

Această degradare instituțională este fundamentul proiectului de lege privind învățământul superior (Lesuc), care prevede o reducere a greutății instituționale a rectoratului și un rol reînnoit pentru Consiliul Social ca un "rectorat paralel", încălcând autonomia universitară garantată constituțional. De asemenea, legea încearcă să elimine rolul critic al universității.

În al doilea rând, degradarea este economică. Începând cu reducerile bugetare din 2008, inițiate de guvernul de atunci, finanțarea publică a fost redusă constant. Absența unui model de finanțare clar și a unor transferuri bugetare suficiente pentru a compensa inflația sau creșterile salariale prevăzute de legislație a dus la o situație "penibilă". Incapacitatea de a participa la definirea modelului de finanțare la nivel național și dorința de a acționa "în propriul stil", împreună cu uitarea obligației de finanțare a competențelor universitare, arată că atingerea pragului de 1% din PIB pentru educație în Madrid rămâne o himeră.

În al treilea rând, degradarea afectează valoarea titlurilor academice, din cauza creșterii neîncetate a numărului de universități și centre afiliate, precum și a intenției de a permite intrarea centrelor străine și din alte comunități autonome fără control prealabil. A cere cerințe de calitate nu înseamnă a atenta la libertatea de afaceri, ci a asigura un sistem bun în beneficiul tuturor. Guvernul din Madrid ar trebui să analizeze obiectivul celei mai importante universități private din lume, Harvard: calitatea predării și cercetării, nu simpla obținere de rezultate economice.

În al patrulea rând, cercetarea este profund afectată. În Spania, cercetarea se realizează în special în universitățile publice. Investiția în știință are beneficii economice și sociale pe care guvernul actual nu le înțelege, fapt ce împiedică inovația și favorizează "fuga de creiere". Lipsa resurselor pentru încadrarea de noi doctori, absența fondurilor pentru ca profesorii acreditați să poată accesa posturi într-un termen rezonabil, respingerea planului de dezvoltare a întreprinderilor de transfer de cunoștințe universitare (finanțat în proporție de 70% de stat), absența unui plan regional de cercetare sau suprimarea complementelor salariale pentru profesorii universitari (legate de cercetare) sunt dovezi că guvernul autonom nu înțelege că universitatea nu este doar o academie de predare, ci este pilonul cercetării și, prin urmare, al dezvoltării economice și sociale.

Obiectivul final este de a favoriza piața înfloritoare a plusvalorilor universităților private.

În al cincilea rând, se adaugă problemele specifice de degradare ale Universității Complutense din Madrid (UCM): peste 100 de clădiri în condiții proaste de întreținere, reduceri de 35% la cheltuielile curente, datorii considerabile și probleme în gestionarea cercetării. În mod paradoxal, UCM este universitatea spaniolă la care se uită cel mai mult din alte țări, fiind singura din lume cu un centru afiliat Universității Harvard.

Atunci când preocuparea profesorilor este legată de scurgeri de apă sau de temperaturi extreme, când inițierea unei cariere universitare este descurajată de condițiile de muncă precare și când nu există bani pentru material didactic și de cercetare, îndeplinirea funcției universitare devine imposibilă. Acesta este obiectivul final al unei politici împotriva universității publice, menită să favorizeze piața înfloritoare a universităților private.

Apărarea Universității publice este responsabilitatea tuturor, de la rectorat la studenți.

Educația este costisitoare, dar ignoranța este și mai costisitoare. Această frază, atribuită lui Robert Bork, reflectă rezultatul acestei degradări: o societate mai slab pregătită, cu mai puțin talent, cu un aparat productiv mai puțin dinamic în era celei de-a patra revoluții industriale. În definitiv, o societate mai săracă.

Apărarea Universității publice este responsabilitatea tuturor: rectorat, studenți, profesori și personal administrativ. Rectoratele, în special, au un rol de avangardă în apărarea politică, juridică și socială a universității publice. Este, de asemenea, o obligație a societății din Madrid de a asigura o universitate publică, sustenabilă, accesibilă și de calitate. Este crucial ca toți să facă auzite aceste probleme la manifestația din 27 noiembrie la Madrid.