În Spania, dezbaterea privind criminalitatea a luat o turnură îngrijorătoare, reflectând o tendință de a diferenția infractorii pe baza originii. Articolul de opinie subliniază ironia de a compara criminalii cu produse cu denumire de origine controlată, sugerând că un "asasin de Jabugo sau Rioja" este diferit de unul "de marcă generică". Această retorică implică o distincție artificială între crimele comise de străini și cele comise de cetățeni spanioli, adesea bazându-se pe stereotipuri și prejudecăți.

Textul critică ideea că ar trebui să existe o "denominare de origine spaniolă" pentru crime, argumentând că o casă jefuită de un străin este percepută diferit de una jefuită de un compatriot. Se sugerează că există o predispoziție la iertare pentru faptele comise de spanioli, în timp ce pentru străini, reconcilierea este considerată imposibilă. Această perspectivă este folosită pentru a argumenta că anumite partide politice încearcă să valideze ideea că "spaniolii nu fură, nu ucid și nu violează", iar infracționalitatea ar fi un "viciu importat".

Este alarmant că nu doar partidele de extremă dreaptă, precum Vox și Aliança Catalana, promovează această narațiune. Guvernele regionale din Țara Bascilor (coaliția PNV-PSE) au anunțat modificări statistice care ar putea susține o astfel de interpretare. Aceste partide, care se pretind a fi democratice și susținătoare ale unei societăți plurale, sunt criticate pentru că adoptă discursuri populiste și xenofobe în speranța de a atrage votanți. Strategia, comparată cu cea a lui Napoleon de a "înghiți" inamicul, le acordă de fapt victorii ideologice extremiștilor, legitimând frica și neliniștea publicului față de imigranți.