În lumea dansului spaniol, numele lui Antonio Ruiz Soler, mai bine cunoscut sub numele de Antonio "El Bailarín", a stârnit întotdeauna admirație și controverse. Înregistrările recent descoperite ale interviurilor artistului legendar, realizate în anii '80, stau la baza noului documentar "Antonio, dansatorul Spaniei", care aruncă o lumină asupra geniului său și a vieții sale personale tumultuoase.

Antonio "El Bailarín" și-a încheiat cariera profesională în 1978, la Sapporo, Japonia. După această etapă, viața sa, plină de scandaluri și atracție față de înalta societate din Marbella, a devenit un subiect preferat al primelor programe televizate senzaționaliste. Între 1983 și 1984, deja retras, Antonio a acordat un interviu amplu jurnalistului Santi Arriazu, în casa sa "Martinete" de pe Costa del Sol.

"O singură persoană am iubit, o iubesc și o voi iubi – pe Cayetana. Și am trăit cu ea una dintre cele mai frumoase, lungi, emoționante și fructuoase idile pe care le poate trăi o persoană", – a declarat Antonio într-una dintre înregistrări, referindu-se la Ducesa de Alba.

Aceste mărturisiri sincere au provocat un scandal uriaș și au dus la sechestrarea judiciară a înregistrărilor în urma unei plângeri din partea Casei de Alba. Timp de mulți ani, aceste materiale audio unice au fost considerate pierdute, dar, spre surprinderea regizorului Paco Ortiz, au fost găsite și acum reprezintă elementul central al filmului.

Documentarul subliniază nu doar latura scandaloasă a vieții lui Antonio, ci și contribuția sa imensă la dansul spaniol. A fost un inovator, creând "martinete" – un stil de flamenco rezervat anterior doar cântului, autorul celebrei "zapateado de Sarasate" și primul care a folosit ținte în tocuri pentru a accentua ritmul. În ciuda geniului său, după anii '70, imaginea sa a fost "frivolizată" din cauza ambiguității sexuale și a legăturilor cu aristocrația, eclipsând adevărata sa măreție ca artist.

Profesorul de antropologie socială Cristina Cruces menționează în film: "Îi datorăm mult acestui dansator, coregraf, antreprenor și creator care a ridicat nivelul dansului în țara noastră. El a dat impulsul pentru existența unui Balet Național, a creat coregrafii de neuitat, încă valabile prin calitatea lor înaltă, și, mai presus de toate, a fost un promotor al recunoașterii internaționale a flamenco-ului și a dansului spaniol". Filmul infirmă, de asemenea, afirmațiile conform cărora Antonio ar fi fost un "artist al franchismului", citând ca exemplu turneul său în Uniunea Sovietică, în absența relațiilor diplomatice.

Viața lui Antonio, de la primele spectacole în fața Regelui Alfonso XIII la vârsta de opt ani, până la turneele mondiale și recunoașterile de la Hollywood, a fost plină de triumfuri. A fost admirat de Picasso și a condus primul Balet Național al Spaniei. Cu toate acestea, caracterul său dificil a dus la concediere. Așa cum observă veterana critică de dans Marta Carrasco, "când ai fost singurul artist care a vizitat marile scene ale lumii, ai fost invitat la Scala din Milano, ai triumfat la Paris și l-ai avut pe însuși Picasso în genunchi în fața ta, gestionarea acestui lucru trebuie să fie foarte complicată; mai ales dacă nu ai pe nimeni alături care să-ți spună: revino pe pământ, ești muritor".

Viața lui Antonio "El Bailarín" este o poveste de succes, scandaluri și, din păcate, uitare. Filmul îndeamnă la recuperarea memoriei acestei figuri remarcabile, care ar trebui să ne reprezinte pe toți în istoria artei spaniole.