Busola pieței muncii din Spania și-a schimbat direcția. După ani în care deplasările salariaților indicau aproape întotdeauna spre Madrid și Catalonia, cele mai recente date privind mobilitatea publicate de Agenția Fiscală semnalează o nouă tendință. În 2024, Comunitatea Valenciană și Insulele Baleare s-au impus, de departe, ca teritoriile care au concentrat cel mai mare atractivism pentru cei care au decis să se mute din motive de muncă.

Statistica "Mobilitatea Pieței Muncii în Sursele Fiscale", actualizată de Ministerul Finanțelor, plasează Mediterana ca destinație preferată pentru salariații care și-au schimbat teritoriul pentru a scrie un nou capitol al carierei lor profesionale. În 2024, Comunitatea Valenciană a înregistrat un sold net pozitiv de 6.181 de lucrători, în timp ce Insulele Baleare au adăugat 3.144 de persoane. Catalonia s-a situat pe locul al treilea cu 2.646 de sosiri.

De exemplu, principalele fluxuri către Comunitatea Valenciană au venit din Madrid (7.111 persoane), Catalonia (4.257), Andaluzia (3.653) sau Castilla-La Mancha (2.929 lucrători). Insulele Baleare au fost alimentate, printre altele, de Andaluzia și Catalonia, cu peste 2.000 de salariați fiecare, și de Madrid și Comunitatea Valenciană, cu peste 1.500.

Numerele analizează mobilitatea geografică a salariaților între doi ani consecutivi, în acest caz 2023 și 2024, adică câți lucrători și-au schimbat reședința fiscală și, prin urmare, comunitatea autonomă de referință, între un exercițiu și altul. Agenția Fiscală revizuiește declarația de rețineri și încasări în cont pentru veniturile din muncă ale contribuabilului care a fost salariat în cei doi ani comparați. Sunt luați în considerare lucrătorii din sectorul public și privat, dar numai din comunitățile cu regim comun, excluzând orice deplasare care are ca origine sau destinație Țara Bascilor și Navarra.

În cele 15 autonomii cu regim comun s-au înregistrat un total de 231.888 de deplasări, o cifră care este puțin mai mare decât în perioada anterioară și care este una dintre cele mai ridicate din întreaga serie istorică, ceea ce arată că mobilitatea forței de muncă continuă să câștige teren în Spania. De fapt, dacă se exclude anul 2020 (care a înregistrat un record absolut din cauza numărului de salariați care s-au întors în regiunile de origine din cauza carantinelor, sau care s-au mutat), 2024 este anul cu cele mai multe mișcări în peste 15 ani.

Valentín Bote, director al Randstad Research, explică faptul că „ne aflăm într-un context de penurie de talente și companiilor le este greu să le găsească”. Acest lucru creează un scenariu în care „trebuie să se descurce pentru a le găsi, iar o strategie este să-și extindă raza de prospectare” către alte teritorii. În unele cazuri, cum ar fi Insulele Baleare, „este normal”. Este o regiune mică cu vârfuri sezoniere enorme și „trebuie să atragă oameni din afară”. O logică similară, adaugă el, se poate aplica și în Comunitatea Valenciană, „deși acolo există și mult mai multă bogăție din alte sectoare care tind să stabilizeze”.

Alături de creșterea Comunității Valenciană și a Insulelor Baleare, pe de o parte, și de stabilizarea Cataloniei, pe de altă parte, se observă o scădere drastică a rolului Comunității Madrid. Rămâne în cifre pozitive atunci când se pun în perspectivă plecările și sosirile, dar a trecut de la un sold net pozitiv de peste 4.000 de persoane în 2023 la unul de doar 550 în 2024.

Grupul de autonomii cu receptori neti este completat de Insulele Canare, cu 774; Aragon, cu 706; și Asturias, cu 248 de persoane. Restul înregistrează deficite de adâncimi diferite, de la pierderea testimonială a patru salariați în La Rioja până la decalajele din Castilla y León, Castilla-La Mancha sau Extremadura, cu pierderi nete de aproximativ 2.000 de lucrători fiecare. Cel mai mare deficit este cel din Andaluzia, cea mai populată comunitate din Spania, care și-a agravat exodul înregistrând un sold negativ de 7.452 de salariați.

În Spania, în anii pre-pandemici, numărul de salariați care își schimbau teritoriul se situa în jurul a 150.000 pe an. Era obișnuit ca mulți lucrători din autonomiile mai rurale să se deplaseze către cele mai mari centre productive ale țării, cum ar fi Madrid, Barcelona, Valencia sau Zaragoza. Cu toate acestea, în urma crizei sanitare, cifra a crescut brusc până la peste 250.000 de deplasări. Experții în mobilitatea forței de muncă atribuie aceste deplasări mai multor cauze, inclusiv îmbunătățirea susținută a pieței muncii. În 2024, Spania a înregistrat o cifră remarcabilă, care are efecte logice asupra mobilității, în special în acele poli de atracție care concentrează majoritatea ofertelor de muncă și cele mai bune salarii.

Concentrarea locurilor de muncă și a ofertelor de muncă în anumite teritorii are, însă, și o latură perversă. Experții avertizează de mult timp că în regiunile foarte solicitate, costul ridicat al vieții reduce, treptat, mobilitatea forței de muncă, cu consecințe evidente asupra productivității și creșterii economice.