În câteva cuvinte
Scriitorul francez Pierre Adrian investighează sinuciderea autorului italian Cesare Pavese în 1950 în Torino, încercând să înțeleagă circumstanțele și motivele din spatele acestui act tragic. El explorează contextul personal și istoric, de la lupta lui Pavese cu disperarea la ultima sa notă cutremurătoare.
Scriitorul francez Pierre Adrian, în vârstă de 34 de ani, a întreprins o investigație profundă asupra ultimelor momente din viața autorului italian Cesare Pavese, care și-a pus capăt zilelor în 1950. Adrian a închiriat o cameră în același Hotel Roma din Torino, unde Pavese s-a sinucis, și a reconstituit cu minuțiozitate evenimentele care au dus la actul final al scriitorului.
Povestea lui Pavese începe într-o dimineață de august 1950, când un portar a descoperit corpul rigid al autorului în camera sa, fără pantofi, înconjurat de cutii de somnifere, un pahar cu apă și o copie a propriei sale lucrări, "Dialogurile cu Leucò". Pe prima pagină, Pavese lăsase un mesaj sfâșietor: "Iert pe toți și cer iertare tuturor. Sunt de acord? Nu bârfiți prea mult." Un citat celebru al Nataliei Ginzburg, "A vrut să moară, în orașul care era al său, ca un străin", subliniază dorința lui Pavese de a se desprinde complet.
Adrian explorează contextul istoric și personal, inclusiv lipsa de implicare a lui Pavese în Rezistența italiană, exilul său în Calabria din cauza militantismului comunist și durerea profundă consemnată în jurnalul său, marcată de obsesia sinuciderii și de eșecurile sale sentimentale. Deși Pavese fusese distins cu prestigiosul Premiu Strega la scurt timp înainte de moartea sa, umbrele și întrebările rămân, subliniind misterul care înconjoară astfel de tragedii, inclusiv în cele 4.116 cazuri similare menționate.
Adrian a călătorit prin locurile frecventate de Pavese, a analizat romanele sale și a căutat persoane care l-au cunoscut, încercând să înțeleagă calea care duce la un astfel de gest final. Orașul Torino, descris de Pavese ca "cel mai frumos dintre orașe", cu arcadele sale impunătoare și promisiunea Alpilor, a servit ca fundal paradoxal pentru disperarea sa, un loc de frumusețe și libertate unde s-a produs, în cele din urmă, ruptura.