Regizoarea tunisiană Kaouther Ben Hania a prezentat în Spania filmul „Vocea lui Hind”, o producție care a impresionat la Festivalul de la Veneția și care este acum candidată la premiile Oscar. Filmul utilizează înregistrări audio originale ale unei tinere din Gaza, Hind, care a solicitat ajutor de la Semiluna Roșie prin telefon, înainte de a fi ucisă.

Chiar înainte de finalizarea producției, Kaouther Ben Hania s-a confruntat cu numeroase critici. Producătorii săi au primit mii de e-mailuri care acuzau filmul de antisemitism sau de o abordare nepotrivită a subiectului. Regizoarea a declarat ferm: „Nu puteam să nu fac nimic, m-aș fi transformat într-un complice.” Filmul redă apelurile disperate ale lui Hind, prinsă într-o mașină cu alți ocupanți uciși de armata israeliană într-o stație de serviciu din nordul Fâșiei Gaza. Pelicula, lansată recent în cinematografele spaniole, reproduce aceste înregistrări audio originale, în care se aude vocea fetei disperate și împușcături.

Ben Hania subliniază că nu este vorba doar despre povestea lui Hind, ci despre suferința unei populații întregi. „Nu este doar o chestiune de memorie, ci de urgență”, a afirmat regizoarea, adăugând că de la debutul filmului, hărțuirea din partea taberei pro-israeliene a încetat. Filmul a câștigat sprijin semnificativ, având pe Brad Pitt și Alfonso Cuarón printre producătorii executivi. A acumulat numeroase premii ale publicului, inclusiv la Festivalul de Film de la San Sebastián, demonstrând o reacție universală a spectatorilor, indiferent de țară, cultură sau limbă.

„Vocea lui Hind” a fost proiectat chiar și în Palestina, inaugurând Festivalul Internațional de Film pentru Femei din Gaza, într-un decor de ruine. În curând, va fi prezentat și la sediul Națiunilor Unite. Regizoarea a recunoscut că nu crede că cinematograful poate schimba lumea, dar poate contribui, oferind argumente și provocând la reflecție. Ea a explicat că, deși filmul este dificil de vizionat, este o realitate pe care unii o trăiesc și nu trebuie ignorată.

Decizia de a realiza acest film a venit după ce Ben Hania a auzit pentru prima dată înregistrările lui Hind și a simțit o nevoie urgentă de a acționa. Ea a cerut permisiunea mamei fetei, care a insistat ca vocea fiicei sale să nu fie uitată, ci ascultată, argumentând că cinematograful este un spațiu pentru empatie. Regizoarea a preferat să nu folosească o actriță pentru a reproduce cuvintele lui Hind, considerând că înregistrările originale sunt sacre și oferă o perspectivă autentică asupra tragediei.

Amnistia Internațională a avertizat recent că „Israel continuă să comită un genocid” în Gaza, încălcând încetarea focului de sute de ori. Ben Hania se arată sceptică în privința planurilor de pace: „Cum putem vorbi despre pace când există atâta impunitate și lipsă de responsabilitate? Unde sunt acum asasinii lui Hind?” Filmul, fără finaluri fericite sau soluții simple, lasă spectatorii cu întrebări profunde și o rană deschisă, o „rușine care ne va bântui”.