Ascensiunea extremei drepte la nivel global demonstrează că apărarea democrației este o sarcină cotidiană, ce ne privește pe toți. O analiză aprofundată a ultimilor 50 de ani de tranziție democratică evidențiază trei "tăceri" persistente care explică de ce întrebări fundamentale rămân fără răspuns: o tăcere familială și socială, rezultată din represiune și teamă; o tăcere "a școlilor", unde dictatura a fost adesea o elipsă în procesul educațional; și o tăcere politică, remediată abia la începutul secolului XXI prin eforturile asociațiilor memorialiste.

Investigarea cauzelor și consecințelor acestor tăceri este o sarcină complexă, dar esențială, la care universitatea, jurnalismul și asociațiile lucrează de ani de zile. Este imperativ să continuăm să abordăm aceste niveluri: familial, social, educațional și politic, mai ales când sondajele indică o anume indiferență, în special în rândul tinerilor.

Ca cetățeni, trebuie să aducem conversația despre memoria democratică în spațiul public: pe străzi, la locul de muncă, în rețelele sociale, la mesele de familie.

Academicienii trebuie să găsească alianțe pentru a-și transpune cercetările în limbaje accesibile, de la artă și cultură la platforme precum YouTube și TikTok. Profesorii, la rândul lor, trebuie să colaboreze pentru a depăși programa școlară și a dezvolta instrumente care să utilizeze cunoașterea trecutului recent pentru a stimula gândirea critică și imaginația politică, promovând dezbateri despre drepturi și libertăți. Instituțiile sunt obligate să continue să implementeze politici publice de memorie care să facă cunoscute atrocitățile trecutului și să pună în perspectivă progresele ultimilor 50 de ani, permițând, totodată, dezbaterea asupra a ceea ce rămâne de realizat.

Mobilizările civice din timpul tranziției demonstrează că, atunci când există un angajament social extins pentru libertate și democrație, progresele sunt imparabile. Este esențial să reamintim că democrația nu a fost un rezultat spontan, ci rodul înțelegerii tuturor forțelor politice și a sutelor de mii de oameni care au ieșit în stradă împotriva loviturii de stat.

Este necesar să punem capăt moștenirilor dictaturii care s-au menținut structural în administrația publică, reprezentând un deficit democratic. De asemenea, educația în respectul principiilor democratice și al drepturilor și libertăților fundamentale este un obiectiv esențial.

Cu toate acestea, trebuie să facem față adevărului prezent: autoritarismul se alimentează din inegalitate, corupție, nedreptate și lipsa unor politici publice eficiente care să rezolve problemele tinerilor, cum ar fi bursele, oportunitățile, locuințele și salariile decente. A spune adevărul despre trecut este important, dar fără a oferi un viitor credibil, este dificil să schimbăm prezentul. Este o muncă colectivă, iar promovarea valorilor democratice necesită colaborare constantă.