America Latină se confruntă cu o criză criminală profundă, unde proliferarea traficului de droguri noi și vechi alimentează o diversificare alarmantă a activităților ilicite. Grupurile criminale, de la cele mici la cele de anvergură, își extind "economiile" prin extorcare, minerit ilegal, trafic de persoane și arme, sufocând regiunea.

Rata omuciderilor rămâne extrem de ridicată, depășind 20 la 100.000 de locuitori. De la Uruguay la Guatemala, expansiunea afacerilor cu droguri a creat un mediu fertil pentru infracțiuni violente. Extorcarea, cunoscută sub diverse denumiri locale precum "cuota" sau "vacuna", a devenit una dintre cele mai lucrative activități, bazată pe un mesaj simplu: "plătești sau mori".

Experții consultați avertizează că diversificarea și fragmentarea "magmei criminale" reprezintă un risc major pentru statele din regiune. Această fabrică infracțională, inițiată de traficul de droguri, a generat zeci de grupuri de infractori care, operând după logici de piață, își doresc o parte din profit. Resursele naturale abundente ale Americii Latine devin, de asemenea, ținte pentru aceste rețele criminale, care taie ilegal păduri sau fură combustibil cu sprijinul unor actori statali.

Pe lângă narcotrafic și extorcare, traficul de persoane și de arme continuă să fie surse de venit extraordinare. Rapoartele recente subliniază prevalența armelor de foc în America Latină ca instrument principal al omuciderilor, criminalii având acces la armament tot mai sofisticat.

Violența a devenit atât un instrument, cât și un scop în sine. În trecut, traficul de droguri se baza pe discreție și corupție. Însă, odată cu fragmentarea vechilor carteluri și a rețelelor lor de protecție, adesea ancorate în forțele de securitate ale statului, peisajul s-a schimbat. Astăzi, prevalează grupuri criminale mici, dinamice, care se adaptează rapid la mediu și la oportunități – fie că este vorba de minerale, lemn sau infrastructură urbană.

În ultimii ani, producția de cocaină a cunoscut un "boom" semnificativ, Columbia fiind principalul producător. Alte droguri, precum fentanilul și metamfetamina, își fac simțită prezența, în special în Mexic, alimentate de o cerere insațiabilă. Încercările de a combate traficul prin "bombardamente" sau "măsuri dure" nu au reușit să scadă cererea, iar abordările represive duc la pierderi de vieți omenești fără a rezolva problema fundamentală.

Cercul vicios se închide: piețele de droguri generează cerere pentru noi rețele de protecție, iar grupurile criminale se diversifică, căutând noi surse de venit. State precum Columbia, Mexic și Brazilia au încercat să elimine aceste grupuri, dar fragmentarea a dus la apariția altora, sub noi denumiri, continuând aceleași activități. Această logică se extinde acum și în țările de tranzit, precum Ecuador, unde rata omuciderilor a crescut dramatic în ultimii cinci ani.

Experții avertizează că modelul "mână dură", popularizat de lideri precum Bukele în El Salvador, nu este replicabil în țări mai mari și duce la supraaglomerarea închisorilor, fără o scădere reală a criminalității. Sistemul penitenciar, în loc să reformeze, devine o școală pentru infractori.

Soluțiile propuse includ o abordare bazată pe inteligență, pregătire și o forță bine coordonată pentru a descuraja crima, evitând excesul de forță. Cu toate acestea, statele din America Latină se confruntă cu puteri fragmentate, conexiuni între crima organizată și politicieni, precum și o profundă deziluzie culturală. Mulți tineri ajung să aleagă calea criminală din disperare și dorința de răzbunare, considerând că sistemul legal nu le oferă nicio speranță.