Romanul lui Francisco Serrano, intitulat „Inima Revoluționară a Lumii”, transportă cititorii în Londra anilor șaptezeci, explorând viața Valerijei, o tânără implicată într-o organizație internațională care recurge la violență pentru a-și atinge obiectivele politice. Acțiunea se desfășoară într-un apartament secret din capitala britanică, unde Valeria, la aproape douăzeci de ani în 1970, trăiește o existență clandestină, departe de normele societale.

Narațiunea, care a câștigat Premiul Tusquets pentru Roman, impresionează prin tonul său hipnotizant și ambiguitatea realității percepute de protagonistă. Serrano alternează scene de fascinație cu momente de groază, zugrăvind o celulă revoluționară cu dinamici adesea romantizate, dar care nu ascund machismul, ierarhiile interne și, mai ales, delirul asasinării și torturii.

Autorul reușește să capteze atmosfera anilor '70 cu o măiestrie remarcabilă, iar mecanismele intrigii funcționează perfect, trecând cu delicatețe de la thriller la teroare, de la narațiunea psihologică la fantezia întunecată. Ambivalența conceptului de realitate, introdusă încă de la începutul cărții, permite aceste tranziții riscante, conferind profunzime și tensiune. Romanul este o explorare valoroasă a conștiinței umane și a impactului radicalismului asupra indivizilor.