Filozoful Javier Gomá, cunoscut pentru „filozofia sa mundană,” susține că filosofia ar trebui să fie accesibilă tuturor, reflectând asupra lumii „pentru toată lumea și cu puțin din lume.” Lucrările sale, inclusiv „Filozofia Mundană” și „Fuera de carta,” invită cititorii să mediteze la marile întrebări ale vieții.

Gomá afirmă că nu există un „sens al vieții” unic. El explică faptul că, timp de milenii, oamenii credeau că adevărul se afla în cosmos. Odată cu modernitatea, individul a înlocuit cosmosul, descoperind demnitatea infinită, dar și inevitabilitatea morții. Aceasta creează un paradox: „Suntem asemenea îngerilor, dar cu un destin similar celui al moliilor.” Această insatisfacție inerentă, susține el, ne face moderni.

În ceea ce privește demnitatea umană, Gomá recunoaște că, deși actele împotriva ei ar fi putut diminua, „dezgustul” s-a multiplicat. El consideră acest dezgust o forță creativă, reprezentând acordarea demnității indivizilor care nu o aveau anterior. De asemenea, subliniază că democrația liberală, în ciuda imperfecțiunilor sale, este o realizare fără precedent care trebuie protejată de oportuniști.

În privința tehnologiei, în special a inteligenței artificiale (IA), Gomá are o viziune optimistă. El vede tehnologia ca un instrument moral neutru, un „majordom rafinat” care eliberează timp pentru creativitate. Crede că, deși IA poate reproduce capodopere trecute, nu poate crea opere noi, originale. El afirmă cu umor că ar prefera să își partajeze contactele WhatsApp decât interogările sale către ChatGPT, numindu-le „proclamații publice ale ignoranței mele,” dar recunoscând beneficiile IA în economisirea timpului. Avertizează că umanitatea trebuie să fie „educată sentimental” pentru a utiliza noile tehnologii cu înțelepciune, comparând situația cu a oferi tuturor un Lamborghini fără a-i învăța să conducă.

Discutând fenomenul „hiperopiniei,” unde toată lumea se simte îndreptățită să aibă o părere, Gomá descrie trei etape ale culturii: „minoritatea selectă,” „majoritatea vulgară” și „majoritatea selectă.” El consideră „majoritatea vulgară” un pas moral înainte, deoarece întruchipează egalitatea, chiar dacă adesea îi lipsește calitatea. Crede că societatea se îndreaptă către o „majoritate selectă.”

Gomá abordează și nivelul cultural din Spania, sugerând că este „foarte scăzut,” în special din cauza „vulgarității clasei superioare” și a abilităților slabe de conversație în rândul bărbaților, care își limitează adesea discuțiile la muncă, fotbal, politică și femei. Femeile, observă el, tind să se angajeze în conversații mai profunde despre aspectele importante ale vieții.

În cele din urmă, el discută importanța lecturii, fiind de acord cu influencerița María Pombo că „cititul cărților nu ne face mai buni.” El susține că „singura carte care contează este cartea vieții,” sugerând că cineva care nu a citit multe cărți, dar a trăit pe deplin, ar putea înțelege viața mai bine decât un academician. Cu toate acestea, el prețuiește „conversația cu morții” – citirea operelor gânditorilor din trecut – pentru a ne îmbunătăți înțelegerea vieții. De asemenea, el interpretează „vulgaritatea” muzicii precum cea a lui Bad Bunny ca un semn pozitiv de progres moral, echivalând-o cu triumful egalității și libertății, chiar dacă ofensează „bunul gust.”