O nouă formă de turism capătă amploare în țările din Europa de Est și Balcani, transformând vestigiile erei socialiste în atracții "instagramabile". Locuri precum România, Serbia și Bosnia conservă spații ce odinioară simbolizau regimul comunist, oferind vizitatorilor o imersiune în trecut.

În România, de exemplu, se pot explora diverse locații, de la reședința lui Ceaușescu și Palatul Parlamentului, până la fostele închisori folosite pentru reprimarea disidenței. Acestea oferă o perspectivă asupra cotidianului și a episoadelor întunecate ale unei epoci apuse. În Serbia, Croația sau Bosnia, experiența este adesea paradoxală; pe lângă locurile marcate de ororile războiului de la sfârșitul secolului XX, perioada lui Tito este privită cu o anumită "amabilitate".

Antropologul american Katherine Verdery, specialistă în memoria post-socialistă, subliniază că "ideologia a fost înlocuită de un repertoriu emoțional care exprimă atât pierdere, cât și apartenență". Nostalgia, în acest context, nu este o dorință de a reveni la sistem, ci o încercare de a da sens lipsei de stabilitate, comunitate și scop care a urmat căderii comunismului.

Este important de remarcat diferențele semnificative între regimuri. Nu se poate compara regimul român, caracterizat prin violență de stat, torturi și supraveghere masivă prin Securitate, cu cel al lui Tito în fosta Iugoslavie, care, deși a avut episoade de represiune, a promovat o structură mai descentralizată și o bogăție culturală. Sociologul britanic Paul Stubbs, specialist în Balcani, accentuează nevoia de a distinge între tipurile de nostalgie și între generații. Pentru cei care au trăit în Iugoslavia socialistă, memoria politică (anti-fascism, autogestionare, Mișcarea Nealigniaților) se împletește cu cea emoțională, reprezentând nu doar amintirea lui Tito, ci și a unei anumite perioade. Casa Florilor din Belgrad, unde se odihnește liderul, este cel mai vizitat muzeu din Serbia.

Ana Maria Luca, antropolog italian, adaugă că "oamenii duc dorul ritmului vieții colective, rutinelor împărtășite, spiritului comunitar. Se simte lipsa texturii obișnuitului: cozile, uniformele, prieteniile din cartier". Această nostalgie se manifestă în baruri și localuri decorate cu iconografie sovietică, unde oamenii vin nu doar să vadă istoria, ci să o simtă.

Linia dintre memorie și merchandising devine tot mai subțire. Era Instagram a amplificat această estetică, transformând imagini legate de autoritate în suveniruri. Moștenirea comunistă devine o "mașină a timpului vizual", care, deși nu mai promite utopii, generează în continuare venituri substanțiale prin turism.