În câteva cuvinte
Articolul explorează modul în care tehnologia de modelare 3D a Pixar, inițial concepută pentru filme precum "Toy Story", a fost adaptată pentru a îmbunătăți precizia și letalitatea dronelor militare, cu implicarea finanțării de la DARPA.
Sistemele de modelare tridimensională care au făcut posibil filmul "Toy Story" au fost esențiale pentru ca aeronavele fără pilot să navigheze și să-și țintească armele cu o precizie mai mare.
Studiourile Pixar, responsabile pentru succese precum "Toy Story" și "Finding Nemo", au dezvoltat tehnologii cheie care au fost, de asemenea, determinante pentru ca dronele militare să câștige în precizie și să devină mai eficiente. Este vorba despre sistemele de randare, sau modelare a obiectelor 3D, dezvoltate de compania de producție, care acum aparține Disney. În timp ce Pixar le utilizează pentru a crea animații mai realiste, dronele le folosesc pentru a înțelege mai bine spațiul în care navighează și a-și atinge obiectivele.
În 1995, Pixar a lansat "Toy Story", primul lungmetraj realizat integral pe computer. Calitatea imaginilor și a animației, superioară oricărei producții anterioare, a stabilit un nou standard. O mare parte din succesul său s-a datorat programului RenderMan. Conceput de echipa Pixar, acest program era responsabil pentru crearea reprezentărilor complexe de imagini tridimensionale, reușind pentru prima dată să capteze convingător luminozitatea, texturile, pielea, părul sau efectele de lentile. Sistemul RenderMan a permis personajelor, scenariilor și obiectelor de pe ecran să obțină acel finisaj distinctiv care a însemnat abandonarea formelor poligonale, iar jucăriile păreau să se miște natural.
RenderMan a fost dezvoltat la Universitatea din Utah în anii șaptezeci, unde unul dintre fondatorii Pixar, Ed Catmull, și-a făcut doctoratul tocmai pe probleme de randare. Catmull este probabil singura persoană care a câștigat un Oscar (2008) pentru contribuția sa la industria animației și un Premiu Turing (2019), considerat Premiul Nobel al informaticii, pentru „contribuțiile sale fundamentale la grafica 3D și pentru impactul revoluționar al acestor tehnici în cinematografie și alte aplicații”.
Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că cercetările lui Catmull și ale colegilor săi au fost finanțate de Agenția de Proiecte de Cercetare Avansate în Apărare (DARPA). Unul dintre colegii săi de la Universitatea din Utah, omul de știință de origine vietnameză Bùi Tường Phong, a ajuns în SUA în anii șaptezeci tocmai prin intermediul DARPA, conform dezvăluirilor lui Theodore Kim, profesor asociat de informatică la Yale, care a lucrat la Pixar și a fost coleg cu cercetătorul asiatic.
Doctorul Phong, așa cum era cunoscut în mediul academic, este creatorul algoritmilor de umbrire și iluminare care îi poartă numele și care, timp de jumătate de secol, au reprezentat un pilon pentru filmele de animație computerizată și jocurile video 3D. „Algoritmii lui Bùi Tường excelau în reprezentarea materialelor plastice, și acesta este unul dintre motivele pentru care primul film complet animat pe computer a fost despre jucării”.
De ce ar dori Pentagonul să susțină astfel de proiecte? Progresele omului de știință născut în Hanoi au fost integrate în simulatoarele de pilotaj ale avioanelor de vânătoare F-16 în anii optzeci, îmbunătățind considerabil rezoluția grafică. Iar programele avansate de randare, cum ar fi RenderMan, construite pe baza muncii doctorului Phong, au fost fundamentale pentru succesul recent al dronelor militare.
Acestea sunt „celelalte aplicații” care nu au fost specificate la acordarea Premiului Turing lui Catmull: aparatele de zbor fără pilot, pentru a putea zbura, trebuie să execute reprezentări tridimensionale fidele ale mediului lor. Deoarece nu au ochi, ele se mișcă într-o lume virtuală care trebuie construită de la zero cu mare precizie și recalculată la viteză mare. Cea mai complexă parte a acestui proces este modelarea persoanelor sau obiectelor în mișcare: drona trebuie să știe dacă o mașină este o mașină și nu un tanc, sau dacă ceea ce are în față este un soldat, un copil sau un câine.
Toate acestea sunt posibile cu RenderMan. Același sistem care a reușit să facă un grup de jucării să alerge într-o cameră servește la reprezentarea persoanelor pe harta 3D pe care dronele o folosesc ca referință spațială. „Aceste aparate au nevoie de o vedere foarte sculpturală a spațiului pentru a înțelege ce este un pod, o persoană sau un copac. Asta este foarte dificil de modelat”, explică Lorena Jaume-Palasí, expertă în etică și filozofia dreptului aplicate tehnologiei, consilier al Parlamentului European în materie de inteligență artificială.
Legătura dintre industria cinematografică americană și cea militară este solidă. În timpul Războiului Rece, președintele Dwight D. Eisenhower a inventat termenul „complex industrial-militar”, referindu-se la complicitatea dintre puternica industrie a armamentului și acțiunea politică guvernamentală. Tot el a inițiat DARPA, care ulterior a fost vitală pentru succesul Pixar. În anii nouăzeci, după prăbușirea Uniunii Sovietice, „investițiile în cercetarea militară au fost reorientate, astfel încât aceste progrese să servească nu doar apărării naționale, ci și sectorului comercial. Noul complex militar-industrial al divertismentului este unul dintre efectele acestei schimbări”, conchide Tim Lenoir, de la Universitatea Stanford.
Cazul RenderMan demonstrează cum legăturile dintre Hollywood și Pentagon depășesc propaganda și bătălia narativă: a existat și transfer de tehnologie aparent inofensivă, cum ar fi sistemele de modelare 3D, dar care ulterior a fost utilizată pentru a ucide. „Conexiunile dintre industria militară și cea informatică, și mai specific cea a rezoluției grafice, sunt o realitate”, spune Jacob Gaboury, profesor de film și media la Universitatea din California, Berkeley, și specialist în istoria graficii computerizate. „Aproape toate cercetările în informatică din anii șaptezeci și optzeci erau finanțate de Pentagon”, adaugă cercetătorul.
„Există o legătură directă între Toy Story și dronele care identifică și trag în copii în Gaza”, asigură Samantha Youssef, director de animație cu două decenii de experiență în filme și jocuri video de la Walt Disney Animation, Filmax sau Ubisoft. Artista canadiană a explicat că multe producții majore de animație computerizată, poate fără a dori, „dezvoltă robotică acoperită cu straturi artistice”: programele de animație și randare 3D ajută la reprezentarea spațiului, la înțelegerea modului în care se mișcă un personaj.
„Toate progresele în tehnologia noastră servesc la îmbunătățirea acestei reprezentări”, spune ea. Youssef susține că RenderMan, tehnologia emblematică a Pixar, a fost creată cu un scop militar subiacent. „A fost necesar să se dezvolte această tehnologie pentru ca procesoarele să poată înțelege profunzimea și navigarea în spațiul virtual”, subliniază ea.
Mențiunea Gaza nu este întâmplătoare. Informațiile de pe teren coroborează moartea copiilor uciși de tirurile dronelor forțelor armate israeliene. Unele rapoarte menționează că toți au fost împușcați în cap sau în piept de la distanță mare, ceea ce indică faptul că nu au fost victime colaterale. Aceste împușcături, indică o analiză criminalistică, sunt compatibile cu cele executate de dronele lunetiste.