În câteva cuvinte
Liderul Partidului Popular spaniol, Alberto Núñez Feijóo, a adoptat o abordare contradictorie față de liderul Vox, Santiago Abascal, oscilând între critică ascuțită și colaborare temporară. Această dinamică reflectă tensiunile și alianțele complexe din politica spaniolă, în special în privința imigrației și a chestiunilor rurale.
Liderul Partidului Popular Spaniol (PP), Alberto Núñez Feijóo, a demonstrat o strategie fluctuantă față de șeful partidului de extremă dreaptă Vox, Santiago Abascal, oscilând între critici dure și colaborare tactică. Această dinamică reflectă o luptă complexă pentru influență în peisajul politic spaniol.
La începutul mandatului său, Feijóo a intensificat retorica împotriva lui Abascal, încercând să contracareze ascensiunea extremei drepte. Cu toate acestea, evenimentele ulterioare au dus la numeroase schimbări în relația lor. De exemplu, un armistițiu temporar a fost convenit pentru un acord de coaliție în Valencia, dar criticile au reînceput la scurt timp după aceea.
Începând cu mijlocul lunii septembrie, Feijóo a trecut de la ignorarea liderului Vox la atacuri publice regulate. Mai exact, pe 14 septembrie, el a acuzat Vox de incompetență în rezolvarea problemelor din zonele rurale și de retragerea din guvernele regionale unde colaborau cu PP.
Ulterior, pe 24 septembrie, Feijóo a făcut aluzie la Vox, criticând partidele care promit „soluții imposibile”, în special în privința imigrației. Pe 28 septembrie, prezentând planul PP pentru imigrație, el a subliniat că „imigrantul nu este un delincvent implicit, așa cum afirmă Vox”, respingând pozițiile extreme atât ale Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), cât și ale Vox. Abascal a răspuns imediat pe rețeaua de socializare X, acuzându-l pe Feijóo de „demonizarea Vox cu minciuni” și de pregătirea unui „nou pact cu PSOE”.
Unul dintre cele mai notabile momente a fost critica lui Feijóo din 12 octombrie, când a comparat absența lui Abascal de la sărbătoarea Zilei Naționale a Spaniei cu poziția separatiștilor și a partidului basc EH Bildu. Abascal a replicat că Feijóo „trebuie să se fi lovit la cap” și l-a acuzat de minciună. A doua zi, Feijóo și-a continuat criticile, susținând că Vox „își pierde mințile” în relația sa cu PSOE și că scopul lor este de a-l discredita pe liderul PP.
Pe 4 noiembrie a avut loc o scurtă perioadă de reconciliere, când Feijóo și Abascal au purtat discuții telefonice privind schimbarea conducerii în guvernul valencian. Secretarul PP, Miguel Tellado, a lăudat chiar Vox pentru „viziunea amplă”. Cu toate acestea, această acalmie a fost de scurtă durată.
Până pe 30 noiembrie, după încheierea armistițiului, reproșurile reciproce au reînceput. Feijóo s-a adresat direct Vox, cerându-le să „renunțe la jocuri de culise” și să nu confunde adversarul. Abascal, la rândul său, l-a acuzat pe Feijóo de ipocrizie și de o „brutală clește dublă” cu PSOE, îndemnându-l să facă „o opoziție reală”.