Un studiu recent a scos la lumină cel mai vechi schelet de catâr identificat până acum în Europa continentală și în bazinul Mediteranei Occidentale. Descoperirea, datată cu aproximativ 2.800 de ani în urmă, a fost făcută în situl arheologic Hort d’en Grimau din Castellví de la Marca, Catalonia, Spania.

Echideul, o femelă în vârstă, a fost găsit într-un siloz reutilizat ca mormânt, alături de rămășițele unei tinere femei din prima Epocă a Fierului. Această asociere funerară, unică pentru acea perioadă, oferă o perspectivă nouă asupra ritualurilor și importanței animalelor în societățile antice.

Cercetătorii de la Seminarul de Studii și Cercetări Preistorice și de la Institutul de Arheologie al Universității din Barcelona (UB), alături de specialiști din Franța și Spania, au realizat o analiză exhaustivă a scheletului. Datarea cu radiocarbon, identificarea genetică și un studiu multidisciplinar taxonomic, morfologic, patologic și dietetic bazat pe izotopi stabili au confirmat vârsta exemplarului și originea hibridă.

Descoperirea precede cu trei secole cele mai vechi catâri cunoscuți anterior în regiune, care datau din perioada romanizării. Această cronologie revizuită sugerează că tehnica de hibridizare a ecvinelor ar fi putut ajunge în Europa, din Orientul Apropiat, mult mai devreme decât se credea. Se speculează că fenicienii, care au introdus măgarii în Peninsula Iberică începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. prin rețelele lor comerciale extinse, ar fi putut facilita și răspândirea cunoștințelor despre hibridizare.

Catârul din Catalonia a fost folosit pentru transport, prezentând semne de leziuni maxilare cauzate de frâie. A fost hrănit cu furaje și ținut în grajd, indicând o gestionare atentă de către oameni. Cercetătorii sugerează că această femelă ar putea fi rezultatul unei hibridizări locale între cai indigeni și măgari importați, deși nu exclud posibilitatea ca animalul să fi fost adus direct pe mare.

Această descoperire subliniază importanța catârilor ca animale de povară rezistente și adaptabile la climatele aride, esențiale pentru dezvoltarea societăților antice, și oferă o nouă înțelegere a rolului lor în istoria umană.