Fostul fotbalist Mikel Lasa, ex-jucător al Real Madrid și Athletic Club, astăzi în vârstă de 54 de ani, rememorează momente cheie din cariera sa. Originar dintr-un orășel liniștit, Legorreta, Lasa a făcut un salt vertiginos către Real Madrid la doar 19 ani, un club la fel de impunător pe cât de necunoscut îi era la acea vreme.

Trei decenii mai târziu, fostul fundaș se destăinuie despre adaptarea sa bruscă, despre dubiile inerente și despre camaraderia din vestiarul "Blanco", care a spulberat toate clișeele. De asemenea, el vorbește despre perioada petrecută la Athletic Club.

Lasa descrie trecerea de la Real Sociedad, unde jucase doar două sezoane, la Real Madrid, ca fiind "foarte bruscă" și "radicală". A fost dificil să se adapteze de la un sat mic la San Sebastián, iar apoi la imensitatea Madridului. Vestea transferului a primit-o într-un mod neașteptat, de la mama sa, care l-a sunat într-un bar pentru a-i spune că jurnaliștii îi contactaseră pentru a confirma mutarea.

Valoarea transferului său la Real Madrid a fost de 280 de milioane de pesete vechi, echivalentul a aproximativ 1,86 milioane de euro astăzi – o sumă "derizorie" și "de râs" prin prisma sumelor actuale din fotbal.

În vestarul Real Madrid, Lasa a descoperit "un grup de oameni spectaculoși", contrar a ceea ce se scrisese despre "La Quinta del Buitre". Colegii săi l-au ajutat să se adapteze la oraș și la echipă cu "cea mai mare simplitate și umilință". El își amintește de tachinările amicale legate de aversiunea sa față de soare. Printre cei cu care a avut o relație bună se numără Míchel, Sanchís, Luis Milla, Rafa Alkorta, Villarroya, Fernando Hierro și Raúl.

Deși perioada sa la Real Madrid nu a fost una dintre cele mai ușoare din punct de vedere sportiv, Lasa a petrecut șase ani la club, o performanță remarcabilă având în vedere că mulți jucători mari au stat doar câțiva ani. El își amintește de două goluri importante: unul în finala Cupei Regelui împotriva Zaragozei și un altul, de la mijlocul terenului, împotriva Sevillei, în minutul 92.

Despre antrenorii Jorge Valdano și Benito Floro, Lasa îl descrie pe Floro ca fiind un "antrenor extraordinar și o persoană deosebită", un inovator care a adus primul psiholog sportiv în staff-ul unei echipe de primă divizie. Chiar dacă la început jucătorii nu au luat totul prea în serios, sesiunile includeau exerciții de relaxare și chiar jocuri de logică pentru agilitatea mentală.

Lasa își exprimă încrederea în Xabi Alonso ca viitor antrenor al Real Madrid, subliniind că acesta are "suficientă personalitate" pentru a gestiona presiunea clubului. Totuși, el este critic la adresa jocului actual al Real Madrid, considerându-l inconstant.

Trecerea la Athletic Club nu i-a provocat niciun regret; Lasa a petrecut acolo patru "ani minunați", descoperind un nou club și o nouă filozofie. El recunoaște, de asemenea, "limitele" Athletic-ului din cauza politicii lor de recrutare, care le îngreunează competiția la nivel înalt pe mai multe fronturi.

În final, Lasa evocă "neliniștea" din vestiarul Real Madrid înainte de meciurile din Țara Bascilor, din cauza atmosferei intense de pe stadioane precum Atocha și San Mamés. El consideră Atocha cel mai bun teren de fotbal, datorită farmecului său unic și a apropierii tribunei de teren.