În câteva cuvinte
Francisco Zamora Loboch, un intelectual polifacetic din Guineea Ecuatorială, a încetat din viață la Madrid, lăsând în urmă o operă literară vastă ce reflectă experiența exilului și identitatea sa dublă, contribuind semnificativ la literatura guineană scrisă în spaniolă.
Francisco Zamora Loboch (născut în 1948 în Santa Isabel, actuala Malabo) a fost un intelectual, scriitor, jurnalist și artist ecuatoguinean polifacetic, care s-a stins din viață recent la Madrid, la vârsta de 77 de ani. Opera sa literară, ce include poezii, eseuri și romane, a fost scrisă în exil în Spania și a explorat profund teme precum memoria, identitatea, politica și puterea într-o țară care a fost o colonie spaniolă.
Ajuns la Madrid la 20 de ani pentru a studia Economia, Zamora s-a dedicat ulterior jurnalismului, activând ca redactor la publicații spaniole precum Actual, Pueblo, El Sol, Diario As și 20 Minutos, și colaborând cu RNE. Cariera sa jurnalistică a fost recunoscută în 1991 cu Premiul Național de Jurnalism Julio Camba.
Pe lângă contribuțiile sale literare și jurnalistice, Zamora Loboch a fost și membru al grupului muzical „Los hermanos Zamora” în anii ’60, în ultima etapă a coloniei spaniole în Guineea Ecuatorial. Mai târziu, în exil în Spania, grupul a continuat sub numele de Guinea, având succes cu piese precum "Paquidermo" în anii ’80. De asemenea, a fost un pasionat de sport, antrenând echipe de fotbal pentru copii și tineri.
Cu toate acestea, moștenirea sa literară este cea mai notabilă. Experiența sa de exil și dubla apartenență – la Guineea Ecuatorial și Spania – a marcat profund opera sa. El este considerat un reprezentant de seamă al „generației pierdute” de scriitori ecuatoguineani, un grup de intelectuali forțați să trăiască și să scrie în exil din cauza represiunii politice, cenzurii sau instabilității din țara lor.
Lucrările sale, precum "Cómo ser negro y no morir en Aravaca" (1994), un eseu despre rasismul structural din societatea spaniolă, sau poemarul "Memoria de laberintos" (1999), reflectă conflictul exilului, nostalgia după țara natală, realitățile africane, colonialismul și dinamica puterii. Romane precum "Conspiración en el green" (2009), "El caimán de Kaduna" (2012) și "La República fantástica de Annobón" (2017) combină intriga, spionajul și ficțiunea istorică, explorând aspecte ale visului african și consecințele geopolitice.
Opera sa amplă subliniază figura lui Francisco Zamora Loboch ca o voce esențială a exilului guinean, oferind perspective noi din experiența sa personală și îmbogățind literatura ecuatoguineană în spaniolă.
