Noi săpături la sanctuarul iberic Haza del Rayo și Cueva de la Lobera din Jaén, Spania, vechi de 2.300 de ani, au adus progrese semnificative în înțelegerea ritualurilor feminine și a rolului femeilor în cultul antic mediteranean.

Arheologii au descoperit ex-voto-uri și figurine legate de ritualurile feminine, precum și de pelerinajele care aveau loc între aceste două sanctuare, conectând văile râurilor Guadalquivir și Guadalimar. Aceste descoperiri consolidează Institutul Universitar de Arheologie Iberică din Jaén ca un centru de referință în arheologia de gen.

Arheologul Carmen Rueda Galán, care a condus lucrările de vară la sanctuarul Haza del Rayo, a declarat: "Am descoperit contexte interesante legate de fertilitate, fecunditate, agregare, prezentare socială în fața divinității și, în cele din urmă, o gamă largă de reprezentări și imagini feminine, unele îmbrăcate cu coliere sau mantii, iar altele nude, care ne vorbesc despre o participare activă a femeilor în ritualurile comunitare și importanța pelerinajului în aceste spații de mare semnificație."

Haza del Rayo este un sit de cult legat de vechea cetate Cástulo și un punct cheie de diviziune a apelor între văile Guadalquivir și Guadalimar. Studiile geoarheologice l-au definit ca o zonă umedă sezonieră, cu o suprafață conservată de 2.500 de metri pătrați. Analizele de fitoliți și polen au permis reconstrucția peisajului de acum 2.400 de ani. Carmen Rueda adaugă că "știm că existau arbori specifici pădurii mediteraneene, iar datările efectuate confirmă că această zonă umedă a fost activă între secolele IV și III î.e.n., ceea ce ne indică faptul că în epoca iberică era vizibilă și, prin urmare, considerăm că a făcut parte din peisajul sacru în timpul secolului al III-lea î.e.n."

Săpăturile au scos la lumină și figurine feminine și masculine semischematice, în diverse atitudini ritualice, legate de practici de coeziune, fertilitate și protecție. Au fost găsite și părți anatomice (picioare, mâini și brațe, precum și falusuri) legate de culte curative și de sănătate. "Este un reper în peisaj legat de funcția sa de coridor natural și potențat de prezența apei, care trebuie să fi funcționat ca element purificator, transformator și vindecător. Un sanctuar legat de frontiere, de porțile teritoriului, completând harta cunoscută până acum și punând accentul pe complexitatea peisajelor religioase din teritoriul Cástulo, între secolele IV și III î.e.n.", a afirmat cercetătorul Universității din Jaén.

Descoperirile au dezvăluit, de asemenea, importanța pelerinajelor în date specifice, cum ar fi echinocțiile de toamnă și de primăvară, și importanța peisajului simbolic. "Participarea comunității ne relevă repere de pelerinaj comunitar care trebuie să fi fost foarte importante pentru aceste grupuri sociale în aceste momente ale secolului al III-lea î.e.n.", a precizat Rueda.

Descoperirile de la Haza del Rayo sunt în legătură cu un monument de piatră din apropiere, unde a fost reprezentată o hierogamie unică în cultura iberică. Acest ritual, care are loc în timpul solstițiului de iarnă, recreează metafora unei hierogamii – o întâlnire sexuală, mitică și magică, între un erou solar și o zeiță a fertilității, frecventă în lumea mediteraneană antică.

Arheologii de la Universitatea din Jaén au prezentat aceste descoperiri la seminarul "Trabajo sagrado II", desfășurat la Napoli, unde s-au dezbătut diverse aspecte ale rolului femeilor în cultul antic mediteranean.