Cea de-a șaptea ediție a bienalei FOTO/INDUSTRIA, desfășurată în Bologna, Italia, explorează profund tema locuinței. Prin intermediul a 11 expoziții distincte, evenimentul abordează conceptul de „acasă” nu doar ca o construcție materială, ci și ca un spațiu dinamic în care se împletesc memoria, intimitatea și procesele de transformare inerente experiențelor umane.

Printre lucrările prezentate se numără "Bugis Houses" (1983) de Ursula Schulz-Dornburg și "My Dreamhouse is not a House" (2019) de Julia Gaisbacher, care reînvie istoria unui experiment de locuire socială participativă din 1970 în Graz, Austria. Arhitectul Eilfried Huth a oferit atunci rezidenților posibilitatea de a-și proiecta propriile case, favorizând un puternic spirit comunitar care persistă și astăzi.

Expoziția reunește viziuni ale unor artiști din diverse generații și medii, pentru care fotografia transcende simpla înregistrare, devenind un instrument de interpretare, interpelare și locuire a spațiilor care ne definesc. Mikael Olsson (Suedia, 1969), prin seria sa "Södrakull Frösakull", investighează percepția și reprezentarea arhitecturii, transformând claritatea într-o tonalitate abstractă și subiectivă, evocând scenarii marcate de memorie și gol, deteriorare și fragilitate.

Vuyo Mabheka (Africa de Sud, 1999) explorează, în seria "Popihuise", conceptul african de casă de păpuși improvizată, recreând scene domestice din propria copilărie marcată de absența tatălui și relocări constante. Moira Ricci (Italia, 1977) prezintă lucrări precum "A Lidiput", o retrospectivă ce include "Custodia Domestica", unde documentează o performanță centrată pe o replică a casei sale din copilărie. Aceste opere provoacă regândirea lumii personale și a modului în care intimul devine un scenariu extins pentru frici, dorințe și amintiri împărtășite.

Kelly O’Brien (Regatul Unit, 1985), în "No Rest for the Wicked", aduce un omagiu muncii domestice a femeilor, explorând tensiunile și sacrificiile a trei generații, confruntate cu insecuritatea economică și paradoxul locuinței ca sanctuar și loc de muncă neîncetat.

Alejandro Cartagena (Mexic, 1977) analizează, în lucrările sale expuse la Palazzo Vizzani, fenomenul de suburbanizare din Monterrey, Mexic, contrastând propaganda americană a secolului XX despre proprietatea locuinței cu realitatea cartierelor mexicane, create mai degrabă pentru profit decât pentru comunitate.

Alți artiști, precum Ursula Schulz-Dornburg (Germania, 1938) cu o cartografie a locuințelor modelate de cultură, colectivul britanic Forensic Architecture cu proiectul "Looking for Palestine" privind dispariția satelor palestiniene, Matei Bejenaru (România, 1966) investigând schimbările din viața rurală de-a lungul râului Prut, și Sisto Sisti (Italia, 1906-1981) cu o privire umanistă asupra unui oraș industrial, completează această amplă explorare a locuinței.

Ultima ediție FOTO/INDUSTRIA se consolidează ca un reper internațional al fotografiei, cu o secțiune potentă intitulată "LIVING, WORKING, SURVIVING", curatoriată de Urs Stahel. Aceasta expune tematici cotidiene încărcate de enigmă, amintind că fotografia nu doar înregistrează viața, ci o luminează, o construiește și o transformă într-o narațiune poetică despre conflictele, aspirațiile și lumile noastre comune.