În câteva cuvinte
Golul lui Camavinga în meciul împotriva lui Athletic a demonstrat implementarea reușită a tacticilor lui Xabi Alonso, marcând renașterea Realului datorită intensității, jocului colectiv și vitezei ridicate.
Într-un proces de căutare aproape introspectivă, după o lună noiembrie în care proiectul amenința să deraieze, 41 de secunde conțin o bună parte din ceea ce Xabi Alonso a căutat de la sosirea sa: intensitate, ieșire ordonată din defensivă, avansare colectivă, viteză de circulație a mingii și mulți jucători în careu la final. Al doilea gol împotriva lui Athletic a venit după 15 pase într-o fază la care au participat nouă jucători. Toți au atins mingea, cu excepția lui Rüdiger și Tchouameni.
Faza a început cu o recuperare a lui Fede Valverde, care se retrăsese cu aproximativ 30 de metri chiar după ce fusese aproape să intercepteze mingea într-un alt presing, cu șapte secunde înainte. Uruguayanul a venit să-l ajute pe Trent împotriva lui Nico Williams, care tocmai primise mingea, și a recuperat-o. Thibaut Courtois a legat victoria de această energie colectivă: „Am reușit cu muncă în echipă, cu un presing bun, cu o intensitate bună încă din prima secundă”.
Valverde i-a pasat belgianului și de acolo au început să construiască. Pasă către Militão și deschidere pe flancul drept către Trent. Între timp, uruguayanul a făcut o alergare în față, iar englezul i-a trimis mingea cu precizie peste un adversar. Valverde se uita deja în sus către Vinicius și Mbappé, care alergau pe cealaltă parte, în spatele apărării. A centrat o pasă bună către francez, iar acesta a deschis și mai mult pentru brazilian. Doar 15 secunde după recuperare, erau deja aproape în careul lui Unai Simón. Scăpaseră. „A fost o ieșire bună sub presiunea lor”, a descris Courtois. „Și asta ne lipsea poate în alte meciuri”.
Acolo Mbappé și Vinicius au încetinit puțin ritmul. Căutau pe unde să intre, așteptând sosirea mai multor efective. Nu s-au lansat în misiuni solitare, cum adesea pornește brazilianul, spre disperarea lui Xabi. Și au apărut pe acea parte stângă Bellingham și Álvaro Carreras. La 30 de secunde după recuperare, deja patru fotbaliști ai Madridului călcau în careu.
Pe banca de rezerve, Xabi se bucura: „Aveam o senzație foarte bună despre cum alegeam. Cum ajungeam, cum ne mișcam dintr-o parte în alta, cum progresam…”, a spus el. A fost multă mobilitate pe acea parte stângă, multe schimbări de poziții, în timp ce jucătorii se alăturau atacului. Dar Athletic închidea bine flancul acumulând tot mai mulți oameni. Atunci Bellingham s-a gândit la cealaltă parte, care trebuia să fie goală. S-a întors și a deschis jocul la dreapta, unde se alătura Trent.
Când englezul a centrat, Vinicius și Mbappé atacau marginea careului mic. Mingea a căzut la numărul 10 la bara a doua. „O bună lovitură de cap a lui Kylian, care mă surprinde cu capul”, a glumit Courtois. De fapt, a fost o pasă la cealaltă bară, unde se afla singur mijlocașul, care a marcat 2-0 cu o altă lovitură de cap. Cronometrul arăta 41:57.
Trecuseră 41 de secunde de la recuperarea lui Valverde și Madridul avea șase fotbaliști în careul lui Unai Simón, pe lângă uruguayan și Tchouameni care așteptau la marginea careului. „Asta ne trebuie, oameni în careu”, a spus Courtois. „Pentru că acolo se marchează gol. Când mijlocașii vin, cum a făcut Cama astăzi, asta este foarte important”. Xabi a subliniat „calitatea colectivă pe care a avut-o echipa”, acel spirit coral și coordonat în linia uneia dintre ideile pe care le-a insistat de la sosirea sa, „distanțele”, acel atac și apărare împreună.
A detectat și acel punct de activare în plus la care s-a referit Courtois și care fusese regretat în aproape toate dezamăgirile din noiembrie: „Echipa a ieșit din primul minut să joace pentru a câștiga meciul, cu bună concentrare, cu bună intensitate, cu un ritm foarte bun și am dominat meciul în prima repriză”, a spus el.
În primele șapte minute, Mbappé avusese deja trei ocazii și a concretizat a treia. Deși golul care rezumă semnalele pozitive pe care le căuta Xabi și pe care Madridul le-a emis pe San Mamés a fost al doilea, de la intensitatea recuperării lui Valverde și ordinea în ieșirea din defensivă, la accelerarea în atac, căutarea spațiilor și lovitura de cap a lui Camavinga, întăririle de la mijlocul terenului atacând careul.