Scriitorul francez Éric Vuillard, laureat al Premiului Goncourt în 2017 pentru romanul "L'Ordre du jour", a devenit o figură proeminentă în literatura europeană. Recent, la Madrid, înaintea de a primi Premiul Ernst Bloch pentru o operă literară care oferă o "examinare critică a prezentului", Vuillard a discutat despre noua sa carte tradusă în spaniolă, "Conquistadores", și despre viitoarea "Les orphelins. Une histoire de Billy the Kid" (Orfanii. O poveste despre Billy the Kid).

Proiectul său literar și politic se concentrează pe episoade istorice specifice – de la cucerirea spaniolă a Peruului la nazism și Războiul din Indochina – pentru a reflecta asupra realității sociale, a formelor de dominație și a izbucnirilor revoluționare. Vuillard consideră că lucrările sale formează o contra-istorie a narațiunii occidentale dominante, un proiect pe care l-a dezvoltat treptat, începând cu primele versiuni ale "Conquistadores" în jurul anului 2008.

El descrie stilul său ca fiind o formă narativă romanțată care integrează digresiuni poetice și subiectivitatea autorului, estompând granițele dintre ficțiune și eseu. Această tehnică de "zoom", o privire microscopică asupra unui episod specific, permite o înțelegere mai profundă a realității, similar modului în care Charles Dickens a expus sărăcia Angliei în "The Old Curiosity Shop".

Vuillard subliniază că tema centrală a cărților sale este relația dintre capitalism și umanitate, formele de exploatare individuală. El argumentează că literatura, atunci când își uită rolul de a explora problemele sociale majore, devine "curtezană". Pentru el, literatura și politica sunt intrinsec legate, mai ales într-o epocă marcată de inegalități crescânde și regresia libertăților, o situație care amintește de romanele realiste ale secolului al XIX-lea.

Referitor la cartea "Conquistadores", Vuillard observă o ipocrizie în discursul anti-imigrație contemporan, care, în opinia sa, este susținut de cei care au o viziune favorabilă asupra Conquistei. El subliniază că motivul real al cuceririlor, fie că vorbim de spanioli în Peru, francezi sau nord-americani, nu a fost religia sau civilizația, ci aurul și posesia pământului. Această concentrare a bogăției și puterii, vizibilă de la bancheri la monarhii, creează o pulsație între trecut și prezent, făcând ca scrierea deconectată de aceste coordonate să fie naivă.

Discutând despre violență, Vuillard o vede ca o alternativă istorică la opresiune și un motor al schimbării. El compară violența structurilor sociale din romanele secolului al XIX-lea cu revoltele publice și private care alterează societățile considerate eterne. Distrugerea Bastiliei, de exemplu, a fost o condiție necesară pentru democrație. În lumina crizei din 2008 și a inegalităților în creștere, Vuillard consideră că prezentul este un moment de regresie a libertății, marcat de un control sporit și o erodare a drepturilor. El insistă că scriitorii au datoria de a documenta această regresie pentru a o înțelege și a o combate.

Noul său roman, "Les orphelins. Une histoire de Billy the Kid", va explora tinerețea ca formă de libertate într-un context al Vestului american, dar și istoria structurării marilor proprietăți teritoriale și a "albirea" crimelor comise prin alegeri ulterioare. Cartea este, în esență, o poveste despre "democrația confiscată".

În final, Vuillard a menționat importanța operei filosofului Ernst Bloch, în special "Principiul speranței", care caută germenii speranței reale în prezent, într-o epocă în care viitorul pare închis.