În câteva cuvinte
Chirurgul Julio Mayol subliniază rolul crucial al inteligenței artificiale în transformarea medicinii și cere o reformă urgentă a educației medicale pentru a pregăti profesioniști capabili să colaboreze cu noile tehnologii.
Julio Mayol, chirurg și profesor universitar, subliniază necesitatea ca domeniul medical să se adapteze rapid la o eră în care inteligența artificială (IA) poate lua decizii mai bune decât oamenii. El afirmă că este imperativ să nu mai continuăm să instruim medicii cu „tehnologiile trecutului”.
Cu patru decenii de experiență, doctorul Mayol, director științific al Institutului de Cercetare Sanitară San Carlos și profesor la Universitatea Complutense din Madrid, folosește activ IA, inclusiv ChatGPT, în activitatea sa zilnică. El consideră IA un aliat indispensabil în toate profesiile, dar mai ales în medicină, unde transformă fundamental înțelegerea îngrijirii clinice. Din perspectiva sa profesională, IA stimulează cercetarea și formularea de ipoteze, esențiale pentru descoperirea de noi tratamente. Ca pedagog, Mayol avertizează că formarea medicală – pe care o consideră prea lungă – trebuie urgent reorganizată în fața noilor instrumente tehnologice. Concluzia sa este că tehnologia demască slăbiciunile unui sector care încă funcționează cu „procese din secolul al XIX-lea”.
Prima etapă a integrării IA în spitale, conform lui Mayol, va fi transformarea sistemelor de management, o zonă cu complexitate redusă și fără implicații directe asupra sănătății pacienților. Aici, IA ar putea prelua sarcini administrative, eliberând medicii și asistenții, care, în prezent, petrec până la 50% din timpul consultațiilor interacționând cu sistemele informatice, mai degrabă decât cu pacienții.
Implementarea agenților IA care ar putea fi utilizați direct cu pacienții este mult mai complexă, necesitând respectarea a trei reglementări esențiale: Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGPD), legislația UE și Regulamentul privind Dispozitivele Medicale (MDR). Aceste cerințe fac dezvoltarea și implementarea dificilă și impun monitorizarea constantă a performanței IA.
Întrebat despre roboții care operează fără intervenție umană, Mayol estimează că suntem încă departe. Cu toate acestea, în aproximativ cinci până la zece ani, inteligențele artificiale corporale ar putea asista sau înlocui parțial chirurgii în proceduri tehnice, în special în domenii complexe precum neurochirurgia sau chirurgia ortopedică. El subliniază însă că aspectul cel mai important al chirurgiei nu este procedura tehnică, ci luarea deciziilor critice: pe cine să operezi, când și cum.
Despre posibilele erori ale IA, Mayol afirmă că „a greși este omenește” și că nici o activitate umană nu este scutită de erori. Scopul IA este de a reduce nivelul actual de erori, care contribuie semnificativ la morbiditate și mortalitate în sistemele de sănătate. O IA bine antrenată poate acționa ca un „expert de calitate medie” cu cunoștințe superioare oricărui om într-un domeniu specific, cum ar fi oncologia, unde poate răspunde corect la 90% din întrebările complexe.
Pe termen lung, Mayol anticipează o fază în care oamenii vor valida doar deciziile luate de agenții IA, transformându-se în „supervizori de servicii” în cercetare, educație, practică clinică și management. Aceasta reprezintă evoluția naturală a IA în acest domeniu.
Experiența personală a lui Mayol demonstrează că IA constituie aproximativ 90% din activitatea sa profesională, ajutându-l să revizuiască publicații, să sintetizeze idei și să analizeze situații complexe, crescând semnificativ productivitatea și capacitatea de analiză. El folosește IA pentru a-și îmbunătăți „lățimea de bandă” limitată.
O provocare majoră este instruirea profesioniștilor pentru a utiliza eficient aceste noi tehnologii. Mayol consideră că este esențial să schimbăm procesele și să abandonăm multe sarcini rutiniere care pot fi automatizate. El subliniază necesitatea unei regândiri complete a studiilor de Medicină, pentru a pregăti profesioniști care vor lucra cu IA integrată ca parte a echipei în următoarele două decenii, abandonând metodele de formare din secolele XIX și XX.