Multe creaturi nocturne, de la gândaci de bălegar care se orientează după Calea Lactee, până la lilieci ce vânează cu ajutorul ecolocației și păianjeni care percep cerul nopții cu opt ochi, depind esențial de întuneric. Adaptarea tuturor organismelor vii la alternanța zi-noapte este guvernată de o singură genă, demonstrând importanța fundamentală a acestui ciclu pentru viață.

În contrast cu majoritatea vertebratelor și nevertebratelor, oamenii sunt animale diurne, iar frica noastră ancestrală de întuneric, ilustrată și în operele lui Goya, ne-a îndepărtat de o înțelegere mai profundă a lumii nocturne.

Omul de știință suedez Johan Eklöf, un expert în lilieci, aduce o nouă perspectivă prin cartea sa, "The Darkness Manifesto". Această lucrare nu este doar o explorare a misterelor vieții nocturne, ci și o condamnare a poluării luminoase tot mai invazive, care perturbă habitatele și comportamentele animalelor, ducând la declinul și chiar dispariția unor specii.

Eklöf subliniază că lumina artificială excesivă, de la iluminatul bisericilor rurale până la strălucirea orașelor, distruge adaptări evolutive vechi de milioane de ani. Liliecii ezită să iasă la vânătoare, păsările migratoare își pierd orientarea, iar ecosistemele întregi sunt dezechilibrate. Poluarea luminoasă crește anual cu 2%, o creștere adesea motivată de "spectacole" superficiale, precum iluminatul festiv, considerat eronat "sustenabil".

În orașe precum Madrid, unde locuitorii și ecologiștii se opun iluminării excesive a parcurilor, se observă cum ritmurile biologice ale păsărilor, insectelor și plantelor sunt alterate, în detrimentul biodiversității. Articolul pledează pentru recunoașterea dreptului la penumbră nu doar pentru oameni, ci pentru toate ființele vii, reamintind că un întuneric abolit este la fel de dăunător ca o pădure tăiată.