Două țări de limbă spaniolă conduc procesul interguvernamental care va duce la dialogul global al ONU privind guvernanța Inteligenței Artificiale (IA)

Spania și Costa Rica sunt, în terminologia ONU, “cofacilitatoarele” unei inițiative care va defini termenii de referință și modalitățile de funcționare — structura, cadrul — a ceea ce aspiră să fie cadrul global de referință pentru abordarea provocărilor și oportunităților IA, un proces care pentru secretarul general António Guterres este cel mai important dintre cele întreprinse de ONU în 2025. Inițiativa derivă din Pactul Mondial Digital realizat în septembrie în timpul Summitului Viitorului.

Dialogul global amplu, care va începe ideal în noiembrie și va avea o periodicitate anuală și doi copreședinți, “dintr-o țară dezvoltată și dintr-o țară în curs de dezvoltare”, aspiră să concilieze interese, adesea opuse, inclusiv cele ale SUA și Chinei, cu ambițiile lor ascunse de hegemonie; să pună IA în serviciul atingerii obiectivelor de dezvoltare (ODM) și să profite de oportunitățile pe care tehnologia le oferă pentru a reduce decalajul digital care separă nordul de sudul global. Având în vedere aceste considerente, grupul de lucru a respectat până acum calendarul cu strictețe: miercuri, președintelui Adunării Generale, Philémon Yang, i-a fost prezentat proiectul zero al procesului.

La origine se află o propunere de foaie de parcurs a lui Guterres în iunie 2020, constituirea unui organ consultativ trei ani mai târziu și trei rezoluții ale Adunării Generale adoptate anul trecut: una prezentată de SUA, alta de China și ultima, la propunerea Coreei de Sud și a Țărilor de Jos, privind IA aplicată în domeniul militar și posibilitățile sale pentru pace și securitate internaționale.

Amplitudinea IA, care acoperă domenii atât de disparate precum educația, drepturile omului, medicina, apărarea sau comunicarea, necesită confluența intereselor statelor membre, a sectorului privat și a societății civile. În noiembrie 2024, președintele Adunării Generale i-a numit pe reprezentanții Spaniei și Costa Ricăi pentru a conduce un proces interguvernamental cu două componente majore: Panelul Științific Independent Internațional, pentru “a promova înțelegerea științifică prin evaluări de impact, risc și oportunitate”, și Dialogul Global privind Guvernanța, o platformă, ancorată în ONU, care, cu un caracter mai politic, va avea ca obiectiv să garanteze “discuții deschise, transparente și incluzive” privind guvernanța IA, pe lângă contribuția “la obiectivele de dezvoltare durabilă, respectul și promovarea drepturilor omului și a diversității lingvistice și culturale”. Ambii piloni vor fi sprijiniți de un secretariat al ONU.

“Riscuri și oportunități”

Héctor Gómez, ambasadorul Spaniei la ONU, subliniază “interesul Națiunilor Unite de a stabili un cadru de dialog și de oameni de știință, de experți, pentru a identifica riscurile, dar și oportunitățile enorme pe care le oferă inteligența artificială; de a acorda atenție și de a încerca să evite dezechilibrele în funcție de continente și de a sensibiliza companiile private că este important ca publicul și privatul să meargă mână în mână în acest domeniu, al cărui impact asupra societății noastre se preconizează că va fi foarte mare în următorii ani”. Atât Gómez, cât și Maritza Chan, reprezentant permanent al Costa Ricăi, au fost numiri nominative ale lui Guterres însuși.

“Mandatul nostru este de a forma panelul științific și dialogul global, de a [aduna] contribuțiile pentru a finaliza proiectul zero cu propuneri concrete de structură, membri, componență, atât a panelului, cât și a dialogului global”, explică Gómez. Ideea, subliniază el, este de a organiza primele întâlniri “ale Panelului Științific și ale Dialogului Global la sfârșitul anului 2025”. Din componența panelului vor fi articulate toate liniile de acțiune ale grupurilor de lucru, “cu experți de prim rang, în domeniile decise de panelul științific”. Acest panel va fi compus dintr-un comitet de 20 de experți, numiți de Guterres, care se va baza pe 40 de consilieri, numiți de Adunarea Generală; toți trebuie să fie aleși în funcție de capacitățile lor, dar ținând cont de criterii “geografice și de gen”.

Munca Spaniei și a Costa Ricăi ca moașe ale acestui proces important nu este alta “decât arhitectura, structura, organigrama, conformarea, montarea, stabilirea liniilor de acțiune care nu sunt menite, tocmai, să stabilească un cadru de reglementare, ci de guvernanță”. Colaborarea sectorului privat a fost, potrivit ambasadorului spaniol, “foarte favorabilă, foarte pozitivă”. Confluența intereselor interlocutorilor a fost “absolut pozitivă din partea nu numai a tuturor statelor membre, toate fără excepție, ci și a sectorului privat”.

Este dificil să găsești o inițiativă sau un proiect al ONU în care liniile de falie ale organizației (nordul, sudul global, interesele superputerilor, când nu dreptul lor de veto în Consiliul de Securitate) să nu fie evidențiate. Ambasadorul spaniol refuză diplomatic să se pronunțe asupra unui posibil dezinteres al SUA, a cărei diplomație a făcut o întoarcere de 180º cu Trump, și subliniază confluența și “fluiditatea” acestui proces prealabil.

Dezvoltarea procesului nu va fi lipsită de obstacole, așa cum a amintit într-o comunicare recentă așa-numitul G77 (grupul de țări în curs de dezvoltare, plus China). “Grupul consideră că trebuie să ținem cont de problema decalajului digital. Deși tehnologia a fost un instrument esențial pentru abordarea nevoilor de dezvoltare, nu toată lumea are același acces la beneficiile sale. Prin urmare, Grupul subliniază importanța luării de măsuri semnificative pentru reducerea decalajului digital în creștere, dacă dorim să creăm o Societate Informațională incluzivă”. Grupul și-a subliniat, de asemenea, preocuparea cu privire la “lipsa de conectivitate a infrastructurii digitale și de competențe”, inclusiv educația, cunoștințele de specialitate și capacitatea umană, “care rămâne o provocare fundamentală în multe țări în curs de dezvoltare”.