Rogelio Ovejero, acuzat că și-a lăsat soția, afectată de diverse patologii, să agonizeze până la moarte, a fost condamnat la șase ani și șase luni de închisoare pentru omor prin omisiune. În dimineața zilei de 4 decembrie 2022, bărbatul a alertat serviciile de urgență că soția sa a căzut și a murit în casa în care locuiau singuri în Vallecas. Adevărul este că accidentul domestic nu tocmai se produsese, ci femeia căzuse cu trei zile înainte, iar soțul ei a lăsat-o acolo fără să-i acorde ajutor.

María, victima, avea nevoie constantă de oxigen și suferea de alte boli, cum ar fi obezitatea, motiv pentru care a murit din lipsă de asistență. Juriul a acceptat că acuzatul era afectat de sindromul îngrijitorului epuizat, ceea ce i-a afectat capacitatea de a lua decizii când soția sa a căzut și în zilele ulterioare.

În aceeași zi și având în vedere starea în care se afla corpul, bărbatul a fost arestat și va rămâne în închisoare până la 4 martie 2026, moment în care va ieși din nou pe stradă. Potrivit relatării faptelor din sentință, “Rogelio se afla la domiciliu împreună cu soția sa când aceasta a căzut la pământ, îmbrăcată cu haine puține și fără ajutorul echipamentului de oxigenoterapie de care depindea sănătatea sa, foarte șubredă, suferind de mai multe boli, printre care scleroză multiplă, obezitate și insuficiență respiratorie”.

Condamnatul avea, la rândul său, diagnosticată o tulburare adaptativă ca urmare a situației personale prin care trecea din cauza îngrijirii soției sale, “care, deși îi diminua facultatea volitivă, nu o abolea complet, fără a-i afecta capacitatea intelectuală”. Astfel, potrivit relatării din hotărârea judecătorească, bărbatul a luat în acel moment decizia de a nu-și asista soția, nici nu a ridicat-o de la pământ, nici nu a solicitat ajutor serviciilor de urgență pentru a o ajuta, lăsând-o jos.

Pe tot timpul cât a stat acolo întinsă și până la deces – adaugă sentința -, nu i-a oferit oxigenoterapia de care avea nevoie și s-a limitat să-i pună o pernă sub cap și să o acopere cu o pătură. Decesul a fost produs de o pneumonie lobară abcesificată urmată de insuficiență respiratorie acută. Dacă soțul ar fi cerut ajutor, femeia ar fi depășit căderea, iar prin inacțiunea sa a acceptat ca moartea sa să se poată produce, așa cum s-a și întâmplat.

Pedeapsa impusă, inferioară celor 12 ani și jumătate solicitați pentru acuzat de Ministerul Public și la jumătatea distanței dintre cei cinci și nouă ani și jumătate de interval punitiv pentru acest tip de infracțiune, este impusă de judecători prin aplicarea circumstanței atenuante incomplete de tulburare mintală, ținând cont de faptul că moartea “se produce atunci când acuzatul rămăsese singur în grija soției sale după o lungă perioadă de îngrijiri pe care le-a acordat, rămânând într-o situație în care el singur nu mai era suficient pentru o îngrijire adecvată (fiind nevoie de două persoane), facilitând astfel creșterea tulburării adaptive care i-a fost recunoscută ca existentă”.

“Acuzatul – adaugă sentința, care poate fi atacată cu apel la Secția Civilă și Penală a TSJ din Madrid -, nu a avut ajutorul fiicelor sale (nici direct, nici indirect, de exemplu ajutând la procesarea sau procesând singure, ca reprezentante ale mamei lor, o cerere de recunoaștere a dependenței) și victimei i s-a încetat prestarea serviciului public de ajutor la domiciliu care fusese întrerupt cu ocazia unei internări anterioare în spital”.

Într-una dintre sesiunile procesului, cele două fiice au relatat că au încercat să-și ajute mama în numeroase ocazii și că, chiar și în 2020, una dintre ele a primit-o acasă, în Andaluzia, unde femeia a fost îngrijită și asistată timp de mai multe luni. În acel timp, María a ajuns chiar să depună o plângere pentru maltratare împotriva soțului ei, deși în cele din urmă a retras-o și s-a întors la Madrid cu el.

Raportul medicului legist arată că Rogelio prezenta simptomele care apar la cei care își asumă îngrijirea persoanelor dependente, cum ar fi stres, anxietate, depresie, iritabilitate, insomnie, dificultăți de concentrare, apatie, printre alte simptome ale unui sindrom numit al îngrijitorului epuizat, care “poate duce la un moment dat la neadoptarea de decizii în fața unor situații care, în condiții psihice adecvate, ar fi luate imediat”, lucru pe care juriul l-a considerat că s-a întâmplat în acest caz. În mod normal, femeile sunt cele mai afectate de acest sindrom, deoarece ele sunt cele care își asumă cea mai mare parte a îngrijirilor neremunerate.