Unul dintre cele mai bune relatări despre împărțirea Palestinei

Unul dintre cele mai bune relatări despre împărțirea Palestinei, votată în Adunarea Generală a ONU pe 29 noiembrie 1947, spune: "În scurta istorie a Națiunilor Unite, rareori o dezbatere a declanșat atâtea pasiuni. Fiecare dintre țările reprezentate datora acelui teritoriu, într-un fel, o parte din moștenirea sa spirituală". Fragmentul aparține operei "O, Ierusalim", publicată în 1971 de francezul Dominique Lapierre și americanul Larry Collins. Multe dintre cele scrise de ei sunt încă valabile. Nu doar terenul sentimental care încă influențează luarea deciziilor cu privire la Orientul Mijlociu, ci și cel mai instrumental, cum ar fi presiunile Statelor Unite asupra Liberiei prin intermediul companiei Firestone, cu investiții în țara africană, pentru a vota "da" la rezoluția care a dat naștere statului evreu. După aproape opt decenii, o nouă ofensivă a Israelului asupra Fâșiei Gaza, care a provocat moartea a sute de civili palestinieni săptămâna aceasta, pune din nou lumea în fața oglinzii. Și, din nou, de la Washington la Bruxelles, de la Brasilia și Buenos Aires la Amman, Cairo și Moscova, corsetul legăturilor istorice și economice din regiune împiedică o condamnare clară și unanimă a barbariei.

Distanțarea, uneori, a Uniunii Europene, care califică Hamas drept grup terorist, reflectă bine modul în care se înclină balanța politicii externe. Marțea trecută, la scurt timp după bombardamentul israelian care a spulberat armistițiul din Gaza, Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă, estona Kaja Kallas, a emis o notă în care deplângea acțiunea. Kallas a cerut Israelului, într-un limbaj moderat, să pună capăt operațiunilor, iar miliției palestiniene să elibereze ostaticii. "[UE] îndeamnă Israelul să acționeze cu moderație și să reia intrarea neîngrădită a ajutorului umanitar și furnizarea de electricitate în Gaza", se arată în text. Peste 400 de locuitori ai Fâșiei Gaza au murit într-o singură noapte.

Președintele Consiliului European, portughezul António Costa, s-a pronunțat într-un mod mai personal, admițând "șocul și tristețea" sa. Germana Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, acuzată deja în trecut de lipsă de fermitate față de utilizarea disproporționată a forței de către Israel, a rămas tăcută. Departe a rămas apelul spaniolului Josep Borrell, predecesorul lui Kallas, de a întrerupe dialogul cu Israelul, esențial în Acordul de Asociere dintre UE și statul evreu — piața comunitară este principala destinație pentru exporturile israeliene. A căzut în urechi surde. Există multe cancelarii europene, cu Ungaria și Republica Cehă în frunte, care, pe lângă faptul că mențin o mare afinitate cu Israelul, nu doresc în niciun fel să supere marele lor aliat: Statele Unite.

De fapt, și în ciuda existenței unui mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională împotriva premierului israelian, Benjamin Netanyahu, sub acuzația de a fi comis crime împotriva umanității, nimeni nu se așteaptă ca acesta să fie pus în aplicare în curând. Premierul ungar, Viktor Orbán, care, la fel ca SUA și Israelul, atacă legitimitatea acestui tribunal, l-a invitat recent pe premierul israelian să-i viziteze țara.

Ucraina este mai aproape

Calculul din declarațiile despre Israel contrastează cu artileria desfășurată la Bruxelles împotriva Rusiei, pe plan diplomatic și punitiv, după începerea invaziei pe scară largă a Ucrainei în urmă cu trei ani. Sancțiunile europene pentru violența Israelului împotriva palestinienilor se limitează la pedepsirea coloniștilor radicali sau a grupurilor extremiste care acționează în Cisiordania și Ierusalimul de Est, nu a guvernului israelian. Amintirea Holocaustului suferit de evrei, de asemenea, încă influențează tot ceea ce ține de Israel. "Actorii internaționali au opinii puternice despre conflictul [din Orientul Mijlociu], bazate pe narațiuni contradictorii și moșteniri traumatice", afirmă Will Todman, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS). "Dar pentru mulți europeni, războiul din Ucraina este mai aproape decât cel din Gaza".

În noiembrie anul trecut, peste 160 de organizații, inclusiv Human Rights Watch (HRW), au cerut într-o scrisoare adresată Comisiei Europene să interzică comerțul cu așezările ilegale israeliene. Nu a existat niciun răspuns. "Dacă în Ucraina am văzut UE în cea mai bună formă", subliniază Claudio Francavilla, de la HRW, referindu-se la presiunea Bruxelles-ului asupra Moscovei, "în Palestina am văzut-o în cea mai proastă formă".

Sunt vremuri dificile și pentru a cere socoteală la Washington — care menține o contribuție financiară fixă de 3,8 miliarde de dolari pentru Israel —, cu o administrație în deplină armonie cu pozițiile cele mai ultraconservatoare ale guvernului lui Benjamin Netanyahu. Președintele Donald Trump nu numai că justifică ofensiva din Gaza, dar amenință Hamas cu "iadul". O nouă întorsătură a alinierii pe care Joe Biden a menținut-o deja cu Israelul. Cu o noutate: "Noua abordare a Administrației Trump", subliniază Todman, "reduce discrepanța americană cu privire la conflictele din Ucraina și Gaza". "În ambele cazuri, SUA exercită o presiune mai mare asupra actorului mai slab", subliniază el.

Există și țări care, în actualul context, și-au schimbat poziția, cum ar fi Rusia lui Vladimir Putin, care și-a redus tonul împotriva SUA în ultimele zile. "Este imposibil să se rezolve problema eliberării ostaticilor prin forță", s-a limitat să spună marți purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, după noua ofensivă israeliană. "Rusia condamnă cu fermitate orice acțiune care provoacă moartea civililor și distrugerea infrastructurii sociale", a adăugat el. A trecut ceva timp de când Putin a învinovățit fără rezerve SUA pentru conflictul din regiune. A fost acum un an și jumătate, după atacul miliției Hamas pe teritoriul israelian, cu care Moscova are relații bune.

Orice tresărire în Orientul Mijlociu agită comunitatea internațională mai mult decât orice alt scenariu conflictual — sunt multe țări asiatice în care sute de persoane își arată zilnic sprijinul pentru palestinieni pe străzi —; dar acest lucru nu se traduce aproape niciodată în consecințe pentru Israel (Hamas este supus sancțiunilor internaționale). Un bun exemplu este America Latină, un continent activ, dar cu o influență limitată, uneori, de partenerul american. Mesajul difuzat marți de Secretariatul pentru Relații Externe al Mexicului, în care și-a exprimat "consternarea" față de încălcarea armistițiului din Gaza, fără a menționa Israelul, a contrastat cu beligeranța guvernului brazilian, care a denunțat într-un comunicat că armata israeliană a atacat zone declarate "sigure", cu rezultatul a "sute de palestinieni morți, inclusiv un număr mare de copii".

În același ton condamnator s-a exprimat și Columbia. Dar de la președintele argentinian, Javier Milei, care menține o relație strânsă cu comunitatea evreiască și cu Netanyahu, precum și o mare prietenie cu Trump, nu se așteaptă decât noi descalificări la adresa Hamas, miliție pe care a acuzat-o deja în trecut de "nazism".

În octombrie anul trecut, centrul de analiză International Crisis Group (ICG) a analizat atenția acordată conflictelor active în Adunarea Generală a ONU care a avut loc cu o lună înainte. Criza din Orientul Mijlociu s-a situat pe primul loc, fiind menționată de 144 de țări plus UE. Dintre acestea, 28, majoritatea latino-americane și membre ale Organizației Conferinței Islamice, au acuzat Israelul de genocid.

"Aș spune că este unul dintre conflictele cele mai unificatoare din ONU", afirmă Richard Gowan, analist la ICG. "Marea majoritate a membrilor Națiunilor Unite îi sprijină instinctiv pe palestinieni și nu cred că pot ignora suferința lor". "SUA și unii europeni", continuă el, "nu par să înțeleagă cum văd majoritatea țărilor Orientul Mijlociu". Potrivit lui Gowan, diplomații americani "cred că ONU este un obstacol și o pacoste pentru diplomația lor cu israelienii și arabii". Este de la sine înțeles că orice rezoluție importantă prezentată în Consiliul de Securitate este expusă vetoului Washingtonului. Gowan subliniază "ipocrizia" multor state non-occidentale care condamnă Israelul la New York din "motive de relații publice", dar sunt incapabile să stabilească vreo sancțiune diplomatică.

Strada arabă

În acest ultim pluton s-ar afla vecinii din regiune. Pentru multe regimuri arabe, problema palestiniană implică un echilibru delicat care le condiționează acțiunea. Pe de o parte, sprijinul larg al cetățenilor lor pentru cauza palestiniană îi obligă să condamne agresiunile israeliene, dar fără a deschide spațiu pentru proteste care s-ar putea întoarce împotriva lor. Pe de altă parte, țări precum Egipt, Iordania și Emiratele Arabe Unite mențin legături economice și de securitate strategice cu Israelul și SUA.

Egiptul este, după Israel, cel mai mare beneficiar de finanțare militară din partea Washingtonului din lume, cu aproximativ 1,2 miliarde de dolari pe an. Ammanul primește aproximativ 1,45 miliarde de dolari anual de la SUA, principalul său donator. Comerțul dintre Israel și Emirate, care au normalizat relațiile în 2020 — prin Acordurile Abraham la care s-au alăturat Bahrain, Maroc și Sudan —, a depășit deja 3 miliarde de dolari în 2024.

În urma noii ofensive militare din Gaza, cele două principale țări mediatoare — Egipt și Qatar — au denunțat atacurile israeliene și au avertizat asupra efectelor pe care le pot avea asupra stabilității regionale. Dar, în practică, ambele au ales să-și canalizeze răspunsul pe cale diplomatică.

Iordania și puterile arabe din Golf, inclusiv Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, s-au alăturat condamnărilor ofensivei israeliene și apelurilor către comunitatea internațională pentru a opri escaladarea, dar fără a adopta măsuri pentru a pune presiune pe Netanyahu. Până acum, răspunsul lor colectiv a fost canalizat prin intermediul unor organisme regionale sterile, cum ar fi Liga Arabă, care miercuri a adoptat o rezoluție de 22 de puncte fără nicio acțiune concretă. "Această condamnare pur retorică evidențiază limitările lor practice ca actori politici și de securitate", afirmă Umer Karim, cercetător la Centrul Regele Faisal pentru Cercetare și Studii Islamice. "Orice încercare de a se confrunta direct cu Israelul, în orice fel, nu ar fi bine primită la Casa Albă, punându-i direct în vizorul Administrației Trump, lucru pe care toți vor să-l evite", adaugă el.

Puținele sondaje de opinie publică realizate în regiune arată că sectoare largi ale populației arabe susțin măsuri mult mai ferme împotriva Israelului. Printre acestea, de exemplu, ruperea relațiilor; trimiterea de ajutor în Gaza fără a-l condiționa de aprobarea israeliană; utilizarea cărții petrolului pentru a pune presiune pe comunitatea internațională; și suspendarea relațiilor comerciale cu țara. Dar, din nou, voința străzii arabe este foarte departe de cei care guvernează în palate.