După două luni petrecute aproape oriunde, mai puțin în Congres, ajunge în sfârșit în fața Parlamentului cea mai relevantă dezbatere pe tema care monopolizează actualitatea internațională și care a perturbat complet – și ar putea-o face și mai mult în viitor – politica spaniolă: reînarmarea europeană după schimbarea de 180 de grade imprimată de Donald Trump politicii externe a SUA, acum foarte îndepărtată de aliații săi tradiționali, democrațiile Bătrânului Continent.

Pedro Sánchez și echipa sa pregătesc de câteva săptămâni un discurs care intenționează să facă „pedagogie”, conform explicațiilor unor surse guvernamentale, cu multe date, o amplă perspectivă istorică și o analiză a schimbării situației pentru a sparge un tabu în stânga spaniolă: creșterea cheltuielilor pentru securitate și apărare. Sánchez va vorbi gândindu-se nu doar la grupurile din majoritatea sa care resping creșterea cheltuielilor de apărare, inclusiv partenerul său de coaliție, Sumar, ci și la o bună parte a electoratului progresist și a cetățenilor spanioli în general, care au îndoieli cu privire la oportunitatea acestei pariuri militariste care își face loc acum în Uniunea Europeană.

Țările nordice și est-europene au discursuri mult mai belicoase, deoarece suferă amenințarea directă a Rusiei, spre deosebire de cele din sud, precum Spania și Italia, care resping termenul „reînarmare” pentru planul european de 800 de miliarde de euro. Sánchez, conform acestor surse, va menține un echilibru între ceea ce îi cer partenerii precum Sumar și ceea ce el însuși susține din viziunea sa progresistă: nu este vorba atât de a cheltui mai mult, cât de a cheltui mai bine; importantă este coordonarea eforturilor între toți europenii și respingerea discursului cel mai armamentist. Totodată, va sublinia necesitatea respectării angajamentelor deja asumate, precum alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare (semnat în 2014 la un summit NATO de Mariano Rajoy), dar și a altora solicitate de aliații europeni, cum ar fi accelerarea acestui angajament înainte de 2027.

Președintele plănuiește un discurs net pro-european pentru a justifica necesitatea sprijinirii țărilor cele mai amenințate de Rusia – printre care nu se numără Spania sau Italia – în același mod în care țările din nord au ajutat aceste două mari națiuni sudice când au fost cele mai afectate de pandemie în 2020, contribuind financiar prin fonduri europene.

Nu sunt prevăzute, cu excepția unor surprize, anunțuri majore în această intervenție. Nu acesta este obiectivul întâlnirii și, în plus, nu sunt încă posibile, explică diverse surse, deoarece negocierile sunt în curs. De exemplu, NATO nici măcar nu a publicat cât a cheltuit Spania pentru apărare în 2024 conform criteriilor sale, așa că încă nu se poate ști cât va trebui să crească cheltuielile Guvernul pentru a accelera obiectivul de 2%. Spania și Italia, care au o abordare similară în ciuda marii distanțe politice dintre cele două guverne, încearcă de asemenea să includă în calcul așa-numitele cheltuieli de securitate, adică controlul frontierelor sau securitatea cibernetică, domenii cu cheltuieli mari, dar care nu sunt încă incluse în cheltuielile de apărare. Din toate aceste discuții tehnice și politice va rezulta angajamentul final, termenele, sumele și instrumentele financiare și juridice pentru a-l implementa, cu sau fără vot în Congres, o problemă încă neclarificată.

Din acest motiv, nu sunt așteptate concretizări majore din partea lui Sánchez despre ce va face, ci mai degrabă un discurs de fond, foarte didactic, despre de ce trebuie făcut acest lucru, de ce este necesară o schimbare foarte importantă în abordarea întregii politici europene din ultimii 80 de ani, centrată pe cheltuieli militare și defensive reduse, deoarece continentul conta pe umbrela SUA și a NATO, condusă de Washington. Nu doar SUA s-a schimbat, va explica Sánchez, ci și Rusia, care prin războiul din Ucraina a demonstrat că nu mai este vecinul complex, dar pașnic, care a fost până în 2014 (când a anexat Crimeea), ci are clare intenții expansioniste, nefiind clar dacă acestea includ țări din UE.

Sánchez încearcă să evite termenii cei mai duri și se va concentra, de asemenea, pe faptul că aceste investiții mari nu trebuie văzute exclusiv ca o problemă de înarmare, deoarece modul de a purta războiul s-a schimbat și acum este vorba mai ales de o bătălie tehnologică. Prin urmare, ceea ce se investește ar putea servi și uzului civil și ar putea reprezenta un salt tehnologic pentru Spania și pentru Europa. Președintele va încerca astfel să explice că nu este vorba de o cursă a înarmărilor care să ducă la război, ci de o chestiune de protecție, de descurajare, pentru a demonstra atât Rusiei, cât și SUA că Europa este autonomă, se poate apăra singură și nu este doar un gigant economic și comercial, ci și politic, de securitate și apărare. „Problema nu este atât de reînarmare, cât de protecție”, insistă surse de la Moncloa, reamintind că Sánchez s-a opus termenului „reînarmare”, iar Comisia Europeană a încetat să-l mai folosească.

Va fi, în orice caz, o dezbatere foarte lungă, în care Sánchez va asculta critici dure din ambele părți ale hemiciclului: de la PP pentru diviziunea pe această temă în majoritate și de la stânga pentru pariul militarist. Președintele va trebui să răspundă ambelor părți, precum și celor de la Vox, foarte apropiați de Trump, și își asumă că va fi o dezbatere pe alocuri dură. Dar obiectivul său principal este cel al pedagogiei, pentru a începe să convingă opinia publică de faptul că această schimbare pe care o întreprinde Europa este indispensabilă.

Dezbaterea vine pentru Sánchez într-un moment delicat în cadrul majorității sale, care îl va împiedica să aprobe Bugetul pe 2025, o lovitură dură cu care nu contau acum câteva luni, când credeau că îl vor putea adopta. Dar nu este o chestiune opțională. Acest subiect va centra agenda politică în lunile următoare și, deși președintele se va strădui să negocieze cu partenerii săi europeni angajamente care să fie asumabile, să nu îl forțeze la nicio măsură drastică și să poată fi gestionate în Consiliul de Miniștri fără a necesita voturi în Congres, nimic nu este încă scris și situația s-ar putea complica. De aceea, și dat fiind că această chestiune va fi protagonista agendei indiferent dacă stânga spaniolă dorește sau nu, Sánchez intenționează să profite de orele lungi de dezbatere pentru a încerca să pregătească cetățenii și să se prezinte ca un președinte pregătit pentru un astfel de moment, în fața unui lider al opoziției mult mai neexperimentat în chestiuni internaționale. Va fi o zi cu multă istorie, multă pedagogie și puțină epopee, dar concretizările vor fi lăsate pentru mai târziu, când se va încheia complexa negociere în care este implicată întreaga UE și NATO însăși, cu un summit decisiv la Haga în iunie.