Strategia de Pregătire a Uniunii Europene

Nu este vorba dacă va exista o nouă amenințare geopolitică sau climatică, ci când va veni următoarea criză. Și ca Europa să fie pregătită pentru aceasta cât mai curând posibil, preferabil în următorii doi ani. Acesta este obiectivul Comisiei Europene cu Strategia sa de Pregătire a Uniunii, prezentată miercuri, în care propune o serie de „acțiuni” pentru a consolida și îmbunătăți răspunsul european la toate nivelurile — de la cetățeni la militari, guverne și instituții europene — care să fie lansate începând de acum și până în 2027.

„Europa trebuie să fie mai puternică pe toate fronturile și la toate nivelurile societății”, a subliniat Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și Securitate al UE, Kaja Kallas. În acest sens, Strategia „proactivă” prezentată acum urmărește să ofere o „imagine integrală a amenințărilor” cu care se confruntă UE pentru a „pregăti cetățenii, a spori cooperarea civilo-militară și a lucra mai strâns cu aliații externi, inclusiv NATO”, rezumă propunerile. Acestea, printre altele, îndeamnă cetățenii să se asigure că au rezerve de apă, medicamente, baterii și alimente pentru a supraviețui cel puțin 72 de ore fără ajutor extern în caz de criză, fie ea provocată de om sau de natură.

„Noile realități necesită un nou nivel de pregătire în Europa”, a indicat în acest sens președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. „Familiile care locuiesc în zone inundabile ar trebui să știe ce să facă atunci când nivelul apei crește. Sistemele de alertă timpurie pot preveni ca regiunile afectate de incendii să piardă timp prețios”, a exemplificat ea, clarificând că este vorba despre o strategie care depășește discursul defensiv și de reînarmare — termen pe care ea însăși îl abandonează — în care UE este angajată de câteva luni.

În total, Strategia propune 63 de acțiuni la toate nivelurile, de la instituțiile europene la cetățenii înșiși. Aproximativ jumătate sunt considerate „cheie”, cum ar fi elaborarea, chiar în acest an, a unei „strategii europene de aprovizionare” cu echipamente de urgență, medicamente de bază sau chiar materii prime strategice care să garanteze funcționarea industriei, sau ghiduri armonizate pentru kitul de 72 de ore, sarcină stabilită pentru 2026. În orice caz, măsurile ar trebui lansate cel târziu până în 2027, conform calendarului schițat.

Aceste termene strânse sunt, în sine, o altă dovadă a sentimentului de urgență în fața multiplicității scenariilor critice — de la noi catastrofe climatice precum cea provocată de furtuna Dana în Valencia anul trecut, la atacuri cibernetice, dezinformare, acțiuni hibride sau chiar un scenariu de război — pe care Bruxelles-ul dorește să-l imprime tuturor partenerilor comunitari. Mai ales că percepția amenințării, așa cum a arătat un Eurobarometru săptămâna aceasta, nu este aceeași în toate țările.

„Trebuie să gândim diferit, deoarece amenințările sunt diferite și trebuie să gândim la scară mai largă, deoarece amenințările sunt, de asemenea, din ce în ce mai mari”, a subliniat Comisarul pentru Pregătire și Gestionarea Crizelor, Hadja Lahbib, la prezentarea strategiei într-o conferință de presă la Bruxelles.

Dar nu este vorba de a genera alarmă, ci de a fi clar că provocările de tot felul cu care se confruntă cetățenii astăzi sunt de o magnitudine care necesită o atitudine mai proactivă decât pur reactivă din partea tuturor și o UE mai pregătită la toate nivelurile.

„Ideea nu este să speriem oamenii, ci să oferim liniște cetățenilor europeni”, a insistat Vicepreședinta pentru Drepturi Sociale, Competențe și Pregătire, Roxana Mînțatu. Românca a comparat propunerile lansate cu o „asigurare” pe care o contractezi pentru a fi liniștit că, dacă se întâmplă ceva, ești acoperit, deși ideea este întotdeauna că nu se va întâmpla nimic. Este vorba de a repara acoperișul cât timp este încă soare, pentru a fi pregătiți când vine ploaia, a exemplificat ea.

Strategia subliniază importanța îmbunătățirii coordonării la toate nivelurile. O descrie ca pe o „umbrelă” care trebuie să garanteze o mai bună coordonare și acțiune atât între guvernele naționale, regionale și locale, cât și între capitale și cu instituțiile europene și chiar extra-europene, precum NATO. Dar Bruxelles avertizează că este necesar, de asemenea, să se consolideze coordonarea între responsabilii civili și cei militari, între sectorul public și cel privat — la urma urmei, de exemplu, telecomunicațiile, cheie în caz de criză, sunt masiv în mâini private — sau să se îmbunătățească capacitatea UE de a „gestiona și răspunde la urgențe”. Pentru că, indiferent de criză, este fundamental ca instituțiile — de la guverne la școli, spitale sau infrastructurile cheie — să continue să funcționeze pentru a garanta serviciile de bază cetățenilor.

În toată această pregătire, și cetățenii au un rol cheie: „Pregătirea este o responsabilitate colectivă”, subliniază Strategia în acest sens, care evidențiază importanța începerii conștientizării în acest sens „de la o vârstă fragedă” — printre „acțiunile” prevăzute se numără promovarea pregătirii în programe de tineret precum Erasmus și integrarea acestei materii în școli — și în toate straturile sociale.

De aceea, dincolo de propunerea unui kit pentru a depăși primele 72 de ore ale oricărui tip de urgență, Bruxelles este emfatic în a indica faptul că trebuie lucrat mai mult cu cetățenii pentru ca aceștia să participe activ la pregătiri și să știe cum să acționeze la momentul potrivit.

„Trebuie să vorbim cu cetățenii din toate generațiile, toți trebuie informați, echipați și instruiți pentru a fi pregătiți, trebuie să știe cum să reacționeze dacă se produce o pană de curent, dacă vine un cutremur sau o inundație, trebuie să știe cum să își asume propria responsabilitate”, a semnalat Mînțatu.