“Ce fac? Mă duc la poliție și spun: ‘Verificați-mi tatuajele din timp. Nu sunt un criminal’?”. Nassi este disperat de știrile despre imigranții venezueleni tatuați care au fost deportați din Statele Unite într-o mega-închisoare din El Salvador, fiind considerați membri ai Tren de Aragua, o bandă criminală născută în Venezuela. Nassi are tatuaje pe tot gâtul și o parte din brațe. “Mi-am făcut niște note muzicale pe încheietură. Semnul Pești și semnul Balanță. Mi-am tatuat lăbuțele cățelușei mele pitbull, care a murit. O busolă. Fulgerul lui Harry Potter. Și mi-am tatuat niște cicatrici pe care le aveam pe gât pentru a-mi îmbunătăți imaginea”. El este un venezuelean din Maracaibo — cel mai mare oraș din vestul țării —, dansator prin convingere. Acolo preda cursuri de “dans urban” fetelor de liceu. Mai întâi a migrat în Peru, a călătorit în Mexic și, în iulie 2022, s-a predat agenților patrulei de frontieră din Arizona pentru a intra în Statele Unite. La sfârșitul anului 2024 a primit un permis temporar pentru a rămâne și a lucra, care expiră pe 7 aprilie. Astăzi, Nassi locuiește în Nashville, Tennessee. Deja de săptămâni nu mai iese din casă decât dacă trebuie să facă vreo muncă ocazională și, când o face, se acoperă. De asemenea, a încetat să mai conducă de teamă că agenții de imigrare sau poliția statului îl vor aresta, îl vor acuza de criminal și îl vor scoate cu forța, în ciuda faptului că a urmat normele și procedurile de imigrare care erau în vigoare când a ajuns. “Mă simt prins. În fiecare zi mă gândesc la posibilitatea de a pleca. Simt că de la un moment la altul viața mea se va schimba și vreau să știu ce trebuie să fac”.

Imigranții venezueleni fără green card sau alt statut legal permanent sunt o țintă ușoară pentru agenții de migrație. Majoritatea dintre ei au sosit în ultimul deceniu ca urmare a crizei umanitare și a represiunii din Venezuela. Din 2021, Administrația fostului președinte Joe Biden a stabilit mecanisme pentru ca aceștia să poată rămâne legal în țară, dacă veneau în căutare de protecție și refugiu: tratatele de protecție temporară (cunoscute sub numele de TPS, după inițialele în engleză, valabile până în aprilie), parole umanitare și procesele de migrație începute prin intermediul aplicației mobile cunoscute sub numele de CBP One. Președintele Donald Trump a abrogat toate aceste permise și a transformat în indocumentați peste 1,2 milioane de venezueleni care se aflau în țară cu documentație în regulă și temporar protejați de deportare. Majoritatea nu au antecedente penale, cu toate acestea, sub actuala Administrație, lipsa vizei sau a statutului legal este considerată o crimă. Guvernul federal are numele și adresele lor. Spre deosebire de alți imigranți latino-americani, ei nu au un consulat sau o ambasadă unde să ceară ajutor legal, deoarece Statele Unite și Venezuela au rupt relațiile diplomatice în 2019. Arestarea și deportarea lor ar fi la fel de simplă ca pescuitul într-o găleată.

Venezueleni deportați din Statele Unite coboară dintr-un avion pe aeroportul internațional Simón Bolívar, pe 24 martie, în Maiquetia, Venezuela. Associated Press/LaPresse (APN)

“Noi, venezuelenii, ne simțim persecutați, caută orice scuză pentru a ne prinde. Nu am crezut că se va întâmpla asta, că președintele va fi atât de radical”. Nassi se definește ca fiind “foarte de dreapta” și, ca mulți alți venezueleni, el a sprijinit realegerea lui Donald Trump cu speranța că își va folosi mâna forte împotriva regimului lui Nicolás Maduro și nu împotriva lui: “Nu putem vota, dar majoritatea venezuelenilor îl sprijină pe președintele Trump pentru că am crezut că vom fi protejați și că Venezuela va fi liberă. Acum ne aflăm într-un limbo legal și uman. Pare o minciună”.

Ceea ce se teme cel mai mult acum este o deportare rapidă și violentă, bazată pe vechea Lege a Inamicilor Străini din 1798 sau pe noua lege Laken Riley aprobată de Trump, fără a avea ocazia să-și apere cazul de migrație. “La ce va folosi să ai un avocat dacă nici măcar un avocat nu poate interveni când vor să aplice o lege ca cea a inamicilor străini? Ce se va întâmpla în aprilie când TPS-ul meu va expira dacă un judecător nu ne protejează? Și dacă un judecător ne protejează, dar Guvernului nu-i pasă”. În baza acestei modalități, sâmbătă, 15 martie, 238 de venezueleni au fost deportați și procesați într-o închisoare din El Salvador, transformată în simbolul războiului lui Nayib Bukele împotriva bandelor, în ciuda faptului că un judecător a ordonat oprirea procesului și că zborurile care transportau venezuelenii s-au întors în Statele Unite.

“Comunitatea venezueleană este în panică, mai ales cei care nu au statut de rezident sau cetățean american. Nimeni nu știe cine poate fi victima, să fie închiși și să ajungă într-o închisoare din El Salvador. Cu acea lege a inamicilor străini, nu există dreptul la un proces echitabil, la autoapărare”. Maiorul în retragere José Colina este președintele organizației Veppex (Venezueleni Persecutați Politic în Exil) cu sediul în sudul Floridei, unde locuiesc aproximativ 60% dintre venezuelenii care au sosit în țară în ultimul deceniu. Frica o percepe în fiecare dintre mesajele pe care le primește zilnic de la imigranți care întreabă ce să facă pentru a evita deportarea, ce documente trebuie să poarte asupra lor, ce s-a întâmplat cu cererile de reînnoire a permiselor temporare. Spune, de asemenea, că străzile orașelor precum Doral, cunoscut și sub numele de Doralzuela, care înainte forfoteau de venezueleni care lucrau sau se distrau, sunt mai pustii decât de obicei. “Vezi singurătate pe stradă. Comunitatea venezueleană nu este în același ritm ca acum câteva luni. Oamenii nu ies, se adăpostesc în casele lor. Cei care mai vorbim suntem activiștii care ne întâlnim constant la El Arepazo pentru a vedea ce acțiuni vom întreprinde”. La El Arepazo, restaurantul cu mâncare tipică considerat sediul exilului venezuelean, mesele nu se mai umplu la ora prânzului.

Adelys Ferro vorbește în timpul unei conferințe pentru a denunța sfârșitul politicilor care protejau sute de mii de venezueleni de deportare, pe 3 februarie, la restaurantul El Arepazo din Doral, Florida. Rebecca Blackwell (AP)

“Există, de asemenea, o dezamăgire generalizată, deoarece o bună parte dintre venezueleni au crezut că Donald Trump va ajunge la președinție pentru a-l scoate pe Nicolás Maduro de la putere și ceea ce se întâmplă este exact contrariul. S-a dus împotriva victimelor, nu a agresorului”. Mulți caută o modalitate de a pleca, spune Colina, dar se confruntă cu problema că nu au un pașaport venezuelean valabil care să le permită să călătorească într-o a treia țară și nu există consulate în Statele Unite unde să poată solicita unul. “Știu că comunitatea venezueleană este foarte slabă. Suntem ultimii sosiți, nu avem putere politică, nici congresmani, nici senatori, nici primari. Puterea noastră economică este minimă dacă vorbim de bani obținuți legal. Este mai ușor să deportăm un milion de venezueleni fără consecințe decât să deportăm un milion de mexicani sau un milion de nicaraguani sau un milion de salvadorieni. Avem o slăbiciune enormă și din această cauză suntem maltratați așa cum o fac”.

Pe jurnalista venezueleană Ronna Rísquez, care a investigat Tren de Aragua de la nașterea sa și operațiunile sale în America Latină, o îngrijorează lipsa de informații pe care le-a oferit Guvernul Statelor Unite cu privire la presupușii membri ai bandei deportați în El Salvador. “Nu înțeleg cum pot spune că cineva este vinovat de ceva și nu arată dovezile, care a fost infracțiunea. Este adevărat că mărturia unui membru al familiei nu este o dovadă convingătoare pentru a spune că o persoană nu este din Tren de Aragua, dar nici autoritățile americane nu au prezentat dovezi că ar fi”. Rísquez, câștigătoare anul acesta a premiilor de jurnalism Rey de España, este și autoarea singurei cărți care s-a scris până acum despre acest grup criminal, intitulată Tren de Aragua: banda care a revoluționat crima organizată în America Latină. Printre multele lucruri pe care le-a învățat despre organizație, ea mai asigură că tatuajele nu au fost niciodată un simbol de identitate pentru membrii săi.