Există date care, la prima vedere, anunţă că lupta împotriva unei boli infecţioase poate fi ceva asemănător cu o himeră. Virusul papiloma uman (HPV) este atât de răspândit încât peste 80% din populaţia mondială contractează această infecţie cu transmitere sexuală la un moment dat. Există mai mult de 200 de tipuri diferite ale agentului patogen, o duzină dintre care pot provoca forme de cancer precum cel de col uterin, responsabil în fiecare an de moartea a 800 de femei în Spania şi 350.000 pe planetă. Răspunsul imunitar natural împotriva virusului, în plus, este complex, variabil şi nu întotdeauna de lungă durată, ceea ce face ca o persoană să se poată infecta de mai multe ori de-a lungul vieţii. Şi, în ciuda tuturor acestor lucruri, medicina a dezvoltat instrumente care permit să se întrevadă un sfârşit al impactului global enorm al HPV.

„Chestiunea nu mai este dacă eliminarea cancerului de col uterin este posibilă, ci cum accelerăm eliminarea sa cu planuri de vaccinare şi screening”, rezumă Laia Bruni (Barcelona, 47 de ani), cercetător principal în Epidemiologia Cancerului la Institutul Catalan de Oncologie-IDIBELL.

Aceasta a fost marea dezbatere pe care au susţinut-o experţi şi specialişti europeni reuniţi săptămâna trecută la congresul EUROGIN desfăşurat la Porto (Portugalia).

Întrebare. Ce provocări persistă în lupta împotriva HPV?

Răspuns. Datorită cercetărilor din ultimii 40 de ani, astăzi ştim multe despre HPV şi bolile pe care le provoacă. Avem vaccinuri şi screening-uri extrem de eficiente în prevenirea sa. Este primul cancer considerat eliminabil, o piatră de hotar fără precedent în oncologie. Cu toate acestea, subzistă inegalităţi în accesul la imunizare şi programe de screening. Cea mai mare provocare este cum să impulsionăm strategii pentru o mai bună prevenire şi un diagnostic precoce.

P. Cum este evoluţia naturală a infecţiei?

R. Este un virus de transmitere atât de frecventă încât aproape toată populaţia activă sexual este expusă la el. Sistemul imunitar reuşeşte să-l elimine de cele mai multe ori, dar nu întotdeauna. Dintre cele peste 200 de tipuri diferite, multe nu cauzează probleme de sănătate. Unele provoacă afecţiuni necanceroase, cum ar fi verucile genitale, iar o duzină dintre ele pot cauza unele forme de cancer.

P. De ce are un impact mai mare asupra femeilor?

R. Pentru că unele tipuri ale virusului tind să dezvolte infecţii persistente în ţesutul epitelial al colului uterin. Jumătate din infecţii se rezolvă în mod natural în şase luni şi aproape 90% în câţiva ani. Cu toate acestea, tipul 16 al virusului, care este cel mai carcinogen dintre toate, este mai persistent decât restul. HPV cauzează mai multe boli la femei, la care poate provoca şi cancer de vulvă, dar este un risc pentru ambele sexe. Este cauza unei părţi a tumorilor de anus şi orofaringiene, iar la bărbaţi, în plus, este legat de cancerul de penis.

P. De aceea, începând cu 2022, s-a început vaccinarea şi a adolescenţilor de sex masculin în Spania?

R. Este unul dintre motive. Vaccinarea copiilor contribuie la imunitatea de grup şi reduce circulaţia virusului. Vaccinul îi protejează pe ei, dar indirect şi pe ele. Bărbaţii pot fi o sursă de infecţie permanentă pentru femei.

Imagini ale HPV luate cu un microscop electronic. BSIP (BSIP/Universal Images Group via Getty Images)

P. De ce?

R. Bărbaţii şi femeile au răspunsuri imunitare diferite şi prezintă prevalenţe de infecţie diferite. În primii ani după începerea relaţiilor sexuale, ratele de infecţie sunt ridicate la ambele sexe. Dar la ele vârful se produce între 20 şi 30 de ani şi apoi scade, în timp ce la ei rămâne ridicată pe toată durata vârstei adulte.

P. Vaccinul a început să fie administrat în trei doze şi acum se face doar cu una. De ce?

R. S-a văzut că eficacitatea acestor vaccinuri este extrem de ridicată, chiar şi cu mai puţine doze. Oferă răspunsuri imunitare mai puternice şi prelungite decât infecţia naturală, chiar şi cu o singură doză, ceea ce a dus la 67 de ţări să adopte această schemă. Acest lucru simplifică vaccinarea, reduce costurile şi permite atingerea unor acoperiri mai mari, şi la nivel global, deoarece ajută la atenuarea problemelor de disponibilitate a dozelor.

P. Cercetări realizate în Regatul Unit au arătat scăderi de 87% în ratele de cancer de col uterin datorită vaccinării. Avem date similare în Spania?

R. Încă nu, dar în Spania avem acoperiri vaccinale foarte bune [superioare a 92% în 2023, conform Ministerului Sănătăţii] şi ne putem aştepta la un impact similar. Aceste studii au indicat, de asemenea, ceva foarte important: vaccinarea înainte de 14 ani protejează mai mult decât vaccinarea după această vârstă.

P. Nu ar fi atunci suficientă vaccinarea pentru a pune capăt circulaţiei virusului?

R. Pe termen lung, putem întrezări un scenariu în care poate fi întreruptă transmiterea cu vaccinarea universală. Dar aceasta ar fi acum o strategie incompletă, deoarece ar lăsa deoparte cea mai mare parte a populaţiei care, din cauza vârstei, nu s-a putut vaccina sau care are deja virusul. Pentru a elimina cancerul de col uterin, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pariază pe strategia 90-70-90: vaccinarea a 90% dintre fete înainte de 15 ani, screening-ul a 70% dintre femei la 35 şi 45 de ani şi tratarea a 90% dintre cele care prezintă leziuni precanceroase. De asemenea, este important să se implementeze strategii de salvare pentru a imuniza tinerele de până la 18 ani care nu s-au vaccinat şi adulţii consideraţi cu risc.

P. După vaccinare, screening-urile sunt celălalt mare pilon al strategiei. De ce citologiile nu mai sunt recomandate tuturor femeilor?

R. Citologia cervicală a fost un mare progres în urmă cu cinci decenii, dar în ultimii ani au apărut teste mai sensibile pentru a detecta persoanele care au deja o leziune. Testele HPV sunt mai simple de făcut şi te identifică femeile care au deja infecţia, aşa că doar ele trebuie să se supună citologiei.

P. De ce noile teste HPV de înaltă sensibilitate sunt atât de importante?

R. Pentru că ne permit să avansăm către o strategie cheie: screening-ul bazat pe risc, care adaptează frecvenţa şi tipul de teste la nevoile individuale ale fiecărei femei, luând în considerare istoricul şi factorii de risc. Aceste teste nu numai că spun dacă o femeie este infectată cu HPV, ci şi determină ce tip de virus are, ceea ce permite evaluarea mult mai precisă a riscului.

P. Una dintre chestiunile cele mai dezbătute la Porto a fost în strategiile de auto-prelevare ca parte a screening-urilor. Ce rol ar trebui să aibă?

R. Este un instrument crucial pentru a extinde accesul la screening, în special în populaţiile defavorizate. Permite femeilor să îşi colecteze propriile mostre acasă şi elimină barierele logistice şi sociale care îngreunează accesul la consultaţiile ginecologice.

Laia Bruni, la sediul ICO.massimiliano minocri

P. Când vorbeşte despre inegalităţi, se referă la nivel global sau şi în Spania?

R. Ambele. La nivel mondial, există diferenţe foarte importante între ţări cu diferite niveluri de resurse. Disponibilitatea vaccinurilor este un bun exemplu, deşi acum situaţia s-a îmbunătăţit datorită dezvoltării sale în China şi India. În Spania, observăm paradoxul că femeile cu mai puţin risc şi mai multe resurse sunt cele care fac cele mai multe screening-uri, în timp ce cele mai vulnerabile fac mai puţine teste. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care în Spania s-a făcut trecerea de la screening-ul oportunist la cel populaţional.

P. Ce implică această schimbare?

R. În screening-ul oportunist, iniţiativa aparţine femeii, care este cea care trebuie să solicite o programare la ginecolog pentru prelevarea de probe. În cel populaţional, sistemul sanitar este cel care îndeamnă femeile să facă testul. Este un sistem care se aplică deja în Spania cu alte tipuri de cancer, cum ar fi cel de sân şi de colon. Acest lucru face ca grupurile de populaţie mai defavorizate să aibă un acces mai mare la teste. Schimbarea modelului a fost aprobată în 2019 şi comunităţile au 10 ani pentru a finaliza dezvoltarea sa.

P. Vaccinarea şi screening-ul sunt esenţiale. Ceva important de făcut în tratament?

R. Da. Există prea multe femei care ies pozitiv la screening-uri, dar care apoi nu finalizează testele sau nu primesc tratament. Sunt cazuri care se pierd pe parcurs şi astfel nu reuşeşti să previi cancerul. Acest lucru se întâmplă în întreaga lume, şi în Spania. Este fundamental să se facă o urmărire bună pentru a finaliza testele şi, dacă se detectează o leziune precanceroasă, să se asigure că se respectă tratamentul.

P. Cum poate ajuta Inteligenţa Artificială (IA) în lupta împotriva cancerului de col uterin?

R. IA îmbunătăţeşte precizia şi eficienţa în citirea imaginilor citologice şi colposcopiilor [explorare a cavităţii vaginale], ceea ce permite o detectare mai timpurie şi precisă a leziunilor precanceroase. Acest lucru este ceva care este deja validat clinic cu citologiile şi este deosebit de valoros în mediile cu o sarcină mare de muncă şi resurse limitate.

P. OMS a propus în 2020 reducerea într-un deceniu a incidenţei cancerului de col uterin la mai puţin de patru cazuri la 100.000 de femei. Obiectivul pare greu de atins...

R. Da, deşi în Spania nu suntem foarte departe. Trebuie să impulsionăm strategii care accelerează atingerea acestui obiectiv, cu sinergii între planurile de screening şi de vaccinare. Suntem în faţa unui scenariu în care este posibil să se pună capăt cancerului de col uterin ca problemă de sănătate publică. Putem salva viaţa a milioane de femei [62 de milioane până în 2120, conform OMS] şi, de asemenea, a multor bărbaţi.