O fetiță cu păr negru și rochie gri stă pe malul mării. Albastră, imensă, neliniștită. Cerul, alb ca plaja, completează culorile paginilor: abia patru. Cuvinte sunt și mai puține: niciunul. Cu această paletă simplă, Suzy Lee a pictat acum aproape două decenii unul dintre cele mai apreciate albume pentru copii ale acestui secol. De când "Valul" (publicat în România de Editura Signatura) a apărut, în 2008, nu a încetat să câștige cititori și premii. A fost lăudat pentru ilustrații, atmosferă, pentru că povestește întreaga copilărie fără a avea nevoie de text, doar cu mișcarea apei. Acum, lucrarea tocmai a adăugat un alt merit: a intrat în selecția de cărți pentru combaterea violenței sexiste pe care asociația italiană Scosse (Zguduiri) o va prezenta săptămâna viitoare la Târgul de Carte pentru Copii și Tineret de la Bologna, cel mai important din sector. După ce a învățat să se descurce cu mareea, protagonista se măsoară acum cu patriarhatul.

Mai multe informații: Triumful iubirii în noua literatură pentru tineret: între respect și toxicitate.

"Am pornit de la o reflecție. O persoană mică expusă la multe idei diferite își creează în minte un imaginar mai bogat care poate favoriza comportamente mai respectuoase față de mediul său. Dacă individualizează ce o face să se simtă confortabil, și pe cei din jur, are mai multe șanse să contrasteze situații unde poate apărea violența", explică Elena Fierli, una dintre responsabilele Scosse. Asociația sa se dedică din 2011 celor trei piloni: activism transfeminist, cercetare academică și educație, prin ateliere în școli, cu profesorii sau administrația publică. Între timp, au lansat proiectul Leggere senza stereotipi (A citi fără stereotipi), un catalog care adună 350 de recomandări de cărți și la Bologna va dezvălui actualizarea sa recentă la 1.000 de titluri. "Toate foarte accesibile, care se găsesc ușor în biblioteci sau librării", subliniază Fierli.

Dublă pagină din "Sirene", de Jessica Love, editată de Kókinos.

Evoluția acestei căutări a dus recent Scosse către albume pentru copii care tratează un anumit tip de violență. Experta povestește că însăși raritatea lor, de la început, a fost un prim răspuns. "Am găsit doar 48 în total. Și unele nu pot fi incluse pentru că necesită o mediere importantă", punctează experta. Printre cele pe care le consideră capabile să contribuie la un viitor cu mai puține feminicide apar, disponibile și în librăriile din România sau internaționale, "Sirene" (Kókinos), de Jessica Love, despre un băiat care se distrează deghizându-se în femeie-pește; "Sexul este un cuvânt distractiv" (Bellaterra), de Cory Silver, care încearcă să impulsioneze conversații despre corpuri, gen sau consimțământ cu cititori de la șapte ani în sus; "În familie!" (Takatuka), de Alexandra Maxeiner și Anke Kuhl, o trecere în revistă cu un umor absurd a diferitelor tipuri de familii; sau "Julia, fetița care avea umbră de băiat" (El jinete azul), reeditarea clasicului din 1976 de Christian Bruel și Anne Bozellec despre dreptul de a fi tu însuți.

Actualitatea adaugă relevanță muncii Scosse. În ciuda reducerii numărului de crime sexiste, în 2023 (datele din text par a fi eronate pentru 2024) au existat vieți curmate în Italia și Spania — date ale Observatorului elaborat de organizația italiană Non una di meno și ale Guvernului spaniol. Guvernul italian tocmai a trimis parlamentului un proiect de lege pentru a crea infracțiunea de feminicid, a înăspri pedepsele, a consolida formarea specializată în justiție și a obliga procurorul să asculte personal victima violenței, fără a putea delega interogatoriul poliției, printre alte măsuri. Dar însăși Fierli admite că sondajele în rândul tinerilor trezesc temeri pentru viitor, și chiar pentru prezent. Alături de îndoielile că progresele realizate s’ar putea dovedi mai puțin solide decât se aștepta.

Dublă pagină din "Puțin pierdut", de Chris Haughton, editată de Nubeocho.

În Spania, doar 35,1% dintre băieții între 18 și 26 de ani se consideră feminiști, cel mai mic procent dintre toate segmentele societății; în contrast, fetele din generația Z oferă cea mai mare adeziune: 66%, conform unui sondaj 40dB. pentru Джерело новини și SER prezentat anul trecut. Dar o analiză recentă în 24 de țări (cu mii de intervievați din Spania, Italia, Franța, Germania, Regatul Unit, Suedia, Brazilia, SUA sau Japonia) arată răspunsuri aproape identice: doar 32% dintre băieții între 14 și 26 de ani se califică drept feminiști, 59% cred că se așteaptă "prea mult" de la bărbați în lupta pentru egalitate și 57% consideră că lupta a mers atât de departe încât acum ei sunt discriminați. În toate cele trei cazuri, studiul — realizat de Ipsos UK și Global Institute for Women’s Leadership de la King’s College din Londra — arată că generația Z prezintă cea mai mare discrepanță între convingerile masculine (bărbații de această vârstă sunt cei mai reticenți din întregul sondaj) și cele feminine (se poziționează ca fiind cele mai dedicate cauzei în aproape toate întrebările formulate). Pot cărțile să facă într-adevăr ceva în această privință?

"Problema există și este foarte mare. Printre adolescenți se extinde o cultură a atenției la gen, identitate și o sexualitate mai liberă. Dar se consolidează și viziunea extremei drepte. Într-o școală găsești tot mai mulți oameni non-binari, care se exprimă cum vor. Dar curentul principal este tot mai conservator. Este adevărat că fetele tinere sunt foarte feministe, dar nu toate. Sunt multe care acceptă relații violente pentru că cred că așa funcționează. Este foarte grav", punctează Fierli. Ca o bună oglindă a lumii, literatura pentru copii și tineret reflectă ambele realități. Mai mulți autori, editori și experți subliniau chiar la târgul de la Bologna din 2024 marile progrese în egalitate și incluziune. Ediția din acest an va găzdui și o discuție despre cum să apropiem literatura de tinerii bărbați și să narăm bărbații viitorului. Cu toate acestea, în același timp, aceleași voci avertizau asupra unei reveniri a multor cărți la iubirea numită mereu tradițională și pe care astăzi ochelarii mov o văd toxică. Succesul curentului literar Enemies to lovers (de la dușmani la iubiți) include romane unde se normalizează abuzul, acuzație adusă bestsellerurilor precum "Făuritorul de lacrimi" sau "After".

Dublă pagină din "Urechi de fluture", de Luisa Aguilar și André Neves, editată de Kalandraka.

Concluzia principală a lui Fierli este că trebuie redublate eforturile. Acolo este, acum chiar triplat, catalogul său de cărți pentru copii care demontează stereotipurile de gen. Multe dintre albumele care apar sunt disponibile și în România. "Mica frumusețe", "Dincolo de pădure", "Copacul amintirilor" sau "Urechi de fluture" figurează într-o selecție care adună clasici vechi precum "Micul albastru și micul galben", de Leo Lionni; "Elmer", de David McKee, sau "Omida mâncăcioasă", de Eric Carle, cu autori contemporani de renume precum Beatrice Alemagna ("Cele cinci dezastre") sau Chris Haughton ("Puțin pierdut"). De asemenea, "Trei cu Tango" (Kalandraka), inspirată din povestea reală a doi pinguini masculi care au adoptat un pui, care a stârnit în SUA furia familiilor conservatoare și o bătălie pentru a o scoate din școli și chiar librării.

Aceste familii, sau o privire sceptică, vor detecta în selecția Scosse mai ales lucrările cu o abordare evidentă încă din titlu, dar lista include multe albume de calitate recunoscută, care mizează pe narațiune în loc de morală, pur și simplu într-un cadru liber de vechile prejudecăți. Însăși Fieri abordează această dezbatere: "Adesea 'cărțile tematice', de exemplu despre o familie monoparentală, riscă să fie slabe, cu o gândire foarte puternică asupra mesajului, dar nicio atenție la restul. Se întâmplă cu majoritatea. Noi căutăm povești bine scrise, cu stiluri estetice diferite, care povestind ceva poate chiar foarte străin ne duc la reflecție". Și adaugă: "Identificăm și cărți negative, sau controversate". Nu le includ în listele lor publice, ci le păstrează pentru a le utiliza în formări. Se pare că și ele servesc la construirea unei lumi mai bune. Chiar și împotriva voinței lor.

Autorul textului: Sorina Dragomir — Sorina este o jurnalistă care scrie despre probleme sociale din Spania, ea are abilitatea de a ridica întrebări importante și de a atrage atenția publicului.