Ce ai lua cu tine dacă ar trebui să-ţi părăseşti casa rapid, fără să ştii când te vei putea întoarce? Ai avea la îndemână lucrurile esenţiale? Ai putea rezista mai multe zile fără electricitate, magazine deschise, internet sau comunicaţii? Când îţi pui aceste întrebări, adesea este prea târziu: un incendiu sau cutremur, inundaţii grave precum cele provocate de DANA în Valencia în octombrie trecut, un atac cibernetic (din ce în ce mai frecvent), un accident nuclear sau chiar un atac militar nu vin neapărat cu preaviz. Uniunea Europeană a prezentat săptămâna aceasta o strategie de pregătire a populaţiei şi a guvernelor, care include o recomandare către cetăţeni de a avea provizii esenţiale care să le permită să supravieţuiască în primele 72 de ore după o criză climatică sau provocată de om. Deşi este prezentată ca un plan de urgenţă împotriva dezastrelor naturale din ce în ce mai frecvente - Europa fiind continentul care se încălzeşte cel mai repede - în Peninsula Iberică, ideea a stârnit agitaţie, nemulţumire şi chiar o anumită alarmă social&abrave; în Spania, o ţară mai puţin militaristă şi în care sentimentul de ameninţare din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei este mult mai mic decât în alte state europene.

Cu toate acestea, pregătirea cetăţenilor pentru eventuale dezastre sau catastrofe, fie naturale, fie cauzate de om, nu este nici nouă, nici neobişnuită, nici în Europa, nici în restul lumii. Guvernele multor ţări, atât europene, cât şi din afara UE, desfăşoară de ani de zile, dacă nu de zeci de ani, programe de sensibilizare, pregătire şi antrenament, voluntare sau chiar obligatorii, pentru tot felul de urgenţe, pentru care îşi protejează şi cetăţenii. În Japonia, una dintre ţările cele mai expuse la dezastre naturale sau provocate de om - sau la o combinaţie a ambelor, cum ar fi dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011, provocat de un cutremur şi un tsunami - locuitorii participă la simulări anuale de catastrofe, de la stingerea incendiilor la aplicarea unui garou şi la evacuare. Iar programele şcolare japoneze - lucru pe care îl propune acum şi Bruxelles-ul în noua strategie - includ dezbateri despre inundaţii şi formare pentru a se pregăti pentru alte catastrofe, sublinia într-un studiu anul trecut unul dintre experţii mondiali în pregătire, Daniel Aldrich, codirector al Institutului Global de Rezilienţă al Universităţii Northeastern din Boston.

Simularea procesului de decontaminare în timpul unui război sau dezastru în Taipei, Taiwan, în iulie 2024. Anadolu (Anadolu via Getty Images) În Statele Unite, unde, în funcţie de zone, se face şi prevenirea cetăţenilor în cazul uraganelor sau cutremurelor, mulţi elevi, pe tot teritoriul, primesc antrenament special pentru împuşcăturile în şcoli, o dramă recurentă, motiv pentru care în multe şcoli se stabilesc protocoale şi se efectuează simulări în clasă. În Europa, Finlanda, foarte ameninţată de lunga sa frontieră cu Rusia, este ţara lider în pregătire de pe continent, cu o societate foarte conştientă şi antrenată de la o vârstă fragedă. De fapt, raportul dens al fostului preşedinte finlandez Sauli Niinisto despre pregătirea pentru crize în Europa este germenele noii strategii a Executivului comunitar. În ţara nordică, cu 5,5 milioane de locuitori, există numeroase cursuri voluntare de formare în apărare civilă pentru a învăţa tehnici de bază de securitate, prim ajutor, stingerea incendiilor, autoapărare şi orientare. Există, de asemenea, o reţea extinsă de refugii: 50.500, cu locuri suficiente pentru a găzdui, simultan, 87% din populaţie (4,8 milioane de locuri pentru 5,5 milioane de locuitori).

Dar nu este o cerinţă obligatorie să simţi ameninţarea rusă pentru a face pregătiri. În Elveţia, o ţară care, datorită neutralităţii sale, a reuşit să scape practic nevătămată din cele mai grave conflicte europene ale secolului XX, este obligatoriu prin lege, din 1963, ca fiecare locuinţă construită să aibă un buncăr sau un refugiu capabil să găzduiască toţi locuitorii săi. Astfel, există aproximativ 370.000 de refugii subterane în toată ţara, publice şi private, cu spaţiu pentru aproximativ nouă milioane de persoane, adică 100% din populaţie. După cum subliniază autorităţile elveţiene, “refugiile sunt proiectate în principal pentru a fi utilizate în caz de conflict armat”, prin urmare “trebuie să fie capabile să reziste efectelor armelor moderne, adică, mai ales, să ofere protecţie împotriva agenţilor NRBC [nucleari, radiologici, biologici şi chimici] şi a impacturilor la distanţă scurtă ale armelor convenţionale”.

Pastile de iod

În Belgia, unde ameninţarea nucleară se datorează mai ales proximităţii centralelor atomice, se distribuie gratuit în farmacii pastile de iod pentru toţi rezidenţii şi se recomandă cetăţenilor să se înregistreze la serviciul naţional de alertă, care sunt retrimise prin e-mail şi SMS.

Multe dintre aceste ţări distribuie, de asemenea, populaţiei lor instrucţiuni precise pentru a fi “pregătiţi pentru incidente şi crize”, cum ar fi întreruperi lungi de electricitate sau apă, perturbări ale serviciilor bancare sau de internet, fenomene naturale sau “crize pe termen lung”, cum ar fi o pandemie sau un conflict militar, după cum rezumă broşura finlandeză. De asemenea, Suedia, pentru a cincea oară de la al Doilea Război Mondial, a distribuit cinci milioane de broşuri populaţiei sale, în care avertizează asupra riscului de “conflicte armate, terorism, atacuri cibernetice şi campanii de dezinformare”. În cele 32 de pagini ale broşurii, se dau instrucţiuni precise pentru “a învăţa cum să te pregăteşti şi să acţionezi în caz de criză sau de război”.

Un refugiu subteran de apărare civilă care este folosit şi ca parcare în Helsinki, în aprilie 2022. Roni Rekomaa (Bloomberg) Cetăţenii francezi - unde în fiecare primă miercuri a lunii sunt activate timp de un minut şi 40 de secunde toate sirenele din ţară pentru a controla dacă sistemul de alertă a populaţiei funcţionează corect în caz de “catastrofă naturală, industrială sau de atentat” - vor primi şi ei în această vară un manual de supravieţuire pentru a şti cum să acţioneze în caz de urgenţă naţională sau de “ameninţare iminentă”. Versiunea germană a acestei broşuri, în care, ca şi în celelalte ţări, se pune un accent deosebit pe elementele de bază necesare pentru a depăşi primele 72 de ore ale unei crize, are 68 de pagini. “Într-o situaţie de criză, resursele autorităţilor, chiar şi în cel mai bun caz, sunt foarte suprasolicitate şi nu pot răspunde imediat tuturor nevoilor populaţiei”, explică specialista în securitate climatică a Institutului Finlandez de Afaceri Internaţionale, Emma Hakala. “Cu cât populaţia este mai bine pregătită pentru, de exemplu, a supravieţui fără electricitate sau alimentare cu apă pentru o anumită perioadă de timp, cu atât va fi mai rezistentă pentru a face faţă acestor riscuri”, spune ea prin e-mail.

Expertul adaugă o valoare potenţială adăugată acestei sensibilizări a societăţii: “Conştientizarea publicului cu privire la riscurile climatice poate motiva şi legitima, de asemenea, atenuarea schimbărilor climatice, care este, în cele din urmă, cea mai bună modalitate de a reduce riscurile de catastrofă”.

Noua strategie europeană - care face parte dintr-un pachet mai amplu, care include şi planul de rearmare, mai multe reglementări climatice şi un program de pregătire a infrastructurilor şi de pregătire în faţa ameninţărilor hibride, care va fi prezentat, probabil, la începutul lunii mai - nu marchează statele membre cu privire la natura kit-ului lor de pregătire sau de urgenţă. În plus, anticiparea şi răspunsul la urgenţe rămân de competenţa guvernelor naţionale. “Fiecare dintre cele 27 de state membre are caracteristici sociale, climatice sau geografice speciale şi acest lucru trebuie luat în considerare”, spune o sursă care a participat la elaborarea strategiei. Ceea ce va face Bruxelles-ul este să ofere “orientări pentru autosuficienţă”, care vor include de la stocarea de provizii esenţiale, planificarea crizelor, disponibilitatea de refugii etc., explică sursa.

Nu este vorba doar de pregătirea cetăţenilor pentru a supravieţui acelor 72 de ore. Strategia urmăreşte să anticipeze crizele (cu informaţii de intelligence, sateliţi şi analize ale cercetătorilor de prim rang), să pregătească întreaga populaţie (de la şcoli, locuinţe, întreprinderi) să răspundă la ele cu cursuri, sensibilizare şi mijloace şi să îmbunătăţească coordonarea printr-un nou comitet de criză, care va fi esenţial, mai ales, în primele ore după o urgenţă.

Reacţie negativă

Aceste prime momente sunt esenţiale, sunt de acord experţii. Comisarul european pentru pregătire şi gestionare a crizelor, Hadja Lahbib, a publicat pe reţelele sociale, în timpul prezentării strategiei europene, un videoclip în care îşi prezintă propunerea de kit cu “tot ce este necesar pentru a supravieţui primele 72 de ore ale unei crize”. Formatul emulează, într-un ton umoristic, videoclipurile pe care unele publicaţii le fac cu celebrităţi care arată la cameră elementele esenţiale din genţile lor, ceea ce a generat o anumită nemulţumire sau surprindere în ţări precum Spania sau Italia, cele două ţări cele mai reticente în a se vorbi despre rearmarea Europei. Produse de inclus într-un kit de supravieţuire. Reacţia negativă faţă de videoclip şi faţă de o parte a noii strategii a fost amplificată şi alimentată pe reţelele sociale de către boţi ruşi, asigură surse comunitare.

Ascultarea şi studierea reţelelor în ultimele zile arată că roiuri organizate s-au dedicat creşterii comentariilor negative faţă de plan şi privilegierii asocierii sale cu conflictele, mai presus de orice catastrofă naturală, asigură una dintre persoanele responsabile cu analizarea dezinformării şi a propagandei Kremlinului la nivel comunitar. Dar cu sau fără boţi, pentru că, în orice caz, se bazează pe realităţi care există deja, respingerea în sudul Europei a planului de pregătire a surprins la Bruxelles, unde se evidenţiază primirea bună a iniţiativei în alte zone. Tocmai obiectivul era, explică ei, de a desdramatiza situaţia, de a sublinia că este vorba despre o atitudine care trebuie normalizată şi nu despre generarea de panică. Ideea este că, cu cât eşti mai pregătit, cu atât vei face faţă mai bine oricărei urgenţe şi că a vorbi despre asta nu înseamnă că este o problemă, explică surse comunitare. Îşi amintesc scene “iraţionale” din timpul începuturilor pandemiei de Covid-19, când oamenii au ieşit să cumpere în masă produse care nu erau strict necesare, cum ar fi hârtia igienică. Trebuie să te gândeşti bine la ceea ce trebuie să faci şi să ai. “A nu vorbi despre subiect nu va reduce ameninţarea”, subliniază ei.

A fi pregătit înseamnă siguranţă şi posibilitatea de a avea grijă mai bine de persoanele vulnerabile în caz de urgenţă, insistă într-un mesaj pe care l-au lansat şi principalii responsabili europeni în ultimele zile.

O anumită banalizare a unui exerciţiu atât de serios ca acesta nu este nici măcar ceva nou. În 2011, Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC) a lansat o campanie de pregătire pentru crize bazată pe o “apocalipsă zombie”, care includea benzi desenate şi videoclipuri, cum ar fi cel al unei familii care împachetează un kit cu elementele esenţiale - de la apă la medicamente sau alimente neperisabile, aşa cum recomandă acum UE - şi trasează o rută sigură pentru a scăpa de morţii vii care inundă străzile. După umor, o constatare foarte serioasă: “Dacă, în general, eşti bine echipat pentru a face faţă unei apocalipse zombie, vei fi pregătit pentru un uragan, o pandemie, un cutremur sau un atentat terorist”, explica CDC, recunoscând că “poate fi dificil să faci oamenii să se gândească la pregătirea pentru urgenţe înainte de a se produce dezastrul”.

Cu această campanie originală, care a avut un ecou puternic, centrul american s-a felicitat că a reuşit “să atragă atenţia şi să facă oamenii să se implice înainte de a fi prea târziu”.