Novillada de la Fuente Ymbro a fost potrivită mai degrabă pentru o tocană, decât pentru a oferi celor trei tineri cu meserie şi bun gust şansa unui triumf visat de orice toreador.

Tinerii tauri, unul câte unul, de la primul la ultimul, păreau aleşi de un genetician iscusit pentru a curăţa ferma de exemplarele cele mai inutile. Slab prezentaţi în general, fără aspectul sau statura potrivită pentru această arenă, toţi distraşi, plimbându-se fără ţintă prin ring, fără dorinţă de luptă, blânzi cu caii, molatici, paşnici, dar fără nicio scânteie de calitate, fără parcurs, extrem de plictisitori, fugari... Un buchet de tauri tineri menit să zdrobească visele a trei tineri toreadori – Mariscal Ruiz şi mexicanul Emiliano Osornio debutau la Madrid – care au demonstrat voinţă, curaj, meserie şi câteva detalii de profunzime, dar puţin mai mult.

A mai fost ceva: atât Bastos, cât şi Ruiz au trebuit să treacă pe la infirmerie după ce s-au luptat cu primii lor tauri, pentru a fi trataţi de răni prin împungere de gravitate redusă, care nu i-au împiedicat să continue lupta, dar au fost "cadourile" neplăcute lăsate de oponenţii lor dificili.

Diego Bastos şi-a întâmpinat al doilea taur tânăr în genunchi, cu o mişcare lungă schimbată lângă poarta ţarcurilor şi o alta "afarolada", tot în genunchi, în treimea ringului. Era modul său de a arăta interes pentru ca spectacolul să prindă avânt, ceea ce părea imposibil. Nici aşa nu a mers. Primul său taur a ieşit dispus să nu lupte şi nu a contribuit la interesul toreadorului de a scoate ceva spectaculos dintr-un material atât de inutil; şi a fost imposibil. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la al patrulea taur, în faţa căruia Bastos a reuşit să schiţeze câteva pase cu muleta ce sugerau o bună senzaţie toreadorească.

Ceva foarte asemănător s-a întâmplat şi în cazul lui Mariscal Ruiz, care a încercat diverse manevre – "gaoneras" şi "chicuelinas" în "quites", "estatuarios" la începutul luptei cu muleta cu primul său taur, cu dreapta şi stânga, ferm şi curajos în orice moment, dar nu a fost chip. La finalul luptei cu al cincilea taur, a aruncat muleta şi a sfidat taurul plictisitor, într-un gest ce părea de protest faţă de atâta vulgaritate. Dar ghinionul său nu s-a oprit aici. A vizitat echipa medicală de două ori, a doua oară fiind mai grav, suferind secţionarea completă a tendonului flexor al degetului mare de la mâna dreaptă.

Şi mexicanul Emiliano Osornio, care debuta şi el la Madrid, nu a avut opţiuni. Mânuieşte capotul cu uşurinţă şi a încercat "verónicas" şi "delantales"; şi a fost clar că stilul său tinde spre toreo clasic şi profund, dar va fi altă dată. De data aceasta, doar voinţă.

Cei trei tineri au putut arăta doar interes, ceea ce nu e puţin lucru; iar calitatea foarte slabă a novilladei le-a spulberat visele.

Vulgaritate animală

Fuente Ymbro / Bastos, Ruiz, Osornio

Tauri tineri de la Fuente Ymbro, slab prezentaţi, blânzi, moi şi foarte lipsiţi de castă.

Diego Bastos: o înţepătură, o estocadă ce rămâne înfiptă avertisment o înţepătură adâncă şi două lovituri de descabello (tăcere); o estocadă avertisment şi o lovitură de descabello (tăcere). În timpul luptei cu muleta cu primul său taur a suferit o rană pe faţa internă a piciorului stâng cu o traiectorie spre spate de 10 cm, care produce distrugeri în muşchiul gastrocnemian intern. Prognostic rezervat.

Mariscal Ruiz: o înţepătură, o estocadă în spate şi întinsă avertisment (tăcere); avertisment o estocadă (aplauze). A suferit o înţepătură în timpul ultimului terţ al luptei cu primul său taur în treimea superioară a coapsei drepte cu leziune a aponevrozei. Prognostic rezervat. A mers la infirmerie după moartea celui de-al cincilea taur şi a fost asistat pentru o rană pe faţa palmară a primului deget al mâinii drepte cu secţiune completă a tendonului flexor lung al policelui şi a nervului colateral ulnar al acestuia. Prognostic grav.

Emiliano Osornio: o estocadă (aplauze); o înţepătură şi o estocadă (tăcere).

Arena Las Ventas. 30 martie. Puţin peste o treime din capacitate ocupată (8.271 spectatori conform companiei).